Pages - Menu

1/15/2015

GÂNDIŢI-VĂ, ROMÂNI, LA EMINESCU


Gândiţi-vă, români, la Eminescu
Şi fruntea la icoana lui plecaţi,
Bătrâni şi tineri să-nchinăm omagiu,
Celui mai drag Luceafăr dintre fraţi.

Gândiţi-vă, români, la Eminescu,
El e mereu cu noi...Etern va fi...
E diamantul poeziei noastre
Din alte vremi, din alte sihăstrii.

Ştiu, este greu...Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa departe timpul său de noi,
Dar poezia-i e mereu aproape...
Citindu-l cele vechi, s-or face noi.

Ninge-i, Părinte, linişte şi pace
Celui ce-a fost mereu neliniştit,
Ce ţara şi-a iubit cu prisosinţă
Şi prin iubire s-a făcut iubit.

Ninge, Părinte, peste el cu inimi,
Ninge cu codrii şi alei de tei,
Sărută ochii lacului albastru...
E Eminescu zeul intre zei.

Mi-e dor de el...Îl simt păşind prin Reghin,
În altă epocă, în alt decor,
Cu mantia de poezii pe umeri,
Cu părul mirosind a merişor.

Mi-e dor de el iar Reghinu-l aşteaptă...
Oraşu-i însetat de absolut,
Să vină Eminescu....Vom pricepe!
O vom lua din nou de la-nceput.

Spiritul său în veci de veci n-a piere,
E Eminescu sprijinul ceresc,
E universul său de poezie
Trăind în orice suflet românesc.

Oriunde-am fi, oriunde ne vom duce,
Pe plaiuri mioritice, târzii,
El, Demiurgul poeziei noastre,
Ne însoţeşte-n fiecare zi.

Să îl iubiţi, să-l recitiţi, prieteni,
Noi, fără el, am deveni un mit..
El e izvorul lacrimilor noastre,
Al începutului...Fără sfârşit...

Mugurel Puşcaş
(Liga Scriitorilor din România)

(vol."Cabana de foc")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.