Am pus unor clase un filmuleţ numit
Validation. Se gaseşte pe youtube. Acest filmulet mi-a ridicat o întrebare care
m-a frământat câteva zile la rând: Ce mă face pe mine fericit?
Mulţi caută fericirea în mâncare, băutură,
sexualitate, petreceri, avuţii însă nu o găsesc.
Fericirea mea în ce se gaseşte? Am
trăit de atâtea ori acest minunat sentiment al fericirii dar cu toate acestea
nu îmi făcusem o idee prea clară despre ce înseamnă cu adevarat fericirea
pentru mine.
De multe ori, ajungând acasă după o
zi grea, copiii îmi săreau după gât îmbrăţişându-mă şi oferindu-mi cele mai
gingaşe zâmbete. Se risipeau imediat orice gânduri negative şi mă linişteam.
Simţeam că bucuria lor era bucuria mea, fericirea lor era fericirea mea.
Erau bucuroşi să mă revadă. Se
bucurau sincer şi atunci când nu le aduceam nimic dar şi când le aduceam un mic
cadou. Nu vă gândiţi la jucării scumpe! Ei se bucură şi de o pungă cu pufuleţi
în schimbul căreia sunt dispuşi să iţi ofere cei mai dulci pupici ce îţi
îndulcesc viaţa. Aşadar, copiii mei sunt bucuria mea!
Dar eu am doar 3 copii? Am atâţia
elevi de care mă bucur zilnic! Bucuria lor e bucuria mea! Fericirea lor e
fericirea mea! Ce fericire trăiesc când dialogurile cu elevii mei sunt sincere
şi pline de viaţă!!!
Iisus a zis: "Mai fericit este
a da, decât a lua" (Fapte 20, 35). Într-adevar, când fac milostenie simt bucurie! Însă milostenia nu este numai cea
materială! Dăruim adesea şi frânturi din sufletele noastre! Dăruim iubire!
Dăruim fericire! Dăruim din noi ce avem mai bun. Un cuvânt bun, o îmbrăţişare
poate conta mai mult decât un ajutor financiar sau material.
Îmi vine în gând o întâmplare
trăită şi povestită de Părintele Arsenie Papacioc. El s-a întâlnit cu un sărac
care i-a cerut milostenie. Neavând bani la el i-a zis:
- Din ce am, aceea îţi dau!
Şi i-a întins o mână caldă şi l-a
îmbrăţişat!
Săracul i-a zis:
- Părinte, de mult nu am mai primit
aşa milostenie!
Ce fericire simţim când iubim şi
când suntem iubiţi!!!
Ajungem la îndemnul lui Hristos:
"Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22,39)! Iubirea
aduce fericire!
Dar oare ce este acesta minunată
trăire? Ce este iubirea? Nu punem însă bine întrebarea! Nu CE este iubirea, ci
ne întrebăm CINE este iubirea? Răspunsul îl găsim la Sfântul Apostol Ioan
Evanghelistul: „Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu
şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Aşadar, dacă vrei să fii fericit,
trebuie să trăieşti în Dumnezeu!
Dar oare, numai cei credincioşi trăiesc
sentimentul iubirii? Ateii sau cei care nu au comuniune cu adevăratul Dumnezeu
nu cunosc iubirea?
Cu adevărat o cunosc! Însă o cunosc
în parte, nu deplin! Dumnezeu împărtăşeşte harul Său dumnezeiesc tuturor, însă
nu toţi îl percep la fel! Dumnezeu „face să răsară soarele şi peste cei răi şi
peste cei buni” (Matei 5, 45), spune Hristos. Însă lumina nu poate fi zărită de
cei orbi! Ei nu o percep! Pot simţi însă căldura soarelui dar nu percep lumina!
La fel şi cei necredincioşi trăiesc căldura iubirii, dar nu percep lumina
dumnezeirii ce insoţeşte căldura şi este strict legată de aceasta!
Să rămânem în Hristos şi cu Hristos
pentru a vedea "lumina cea adevărată şi a primi Duhul cel ceresc",
după cum mărturisim în Sfânta Liturghie după ce ne-am împărtăşit!
Lumina lui Hristos să lumineze
minţile şi inimile noastre, umplându-le cu căldura harului divin pentru a afla
fericirea cea adevarată care este în Hristos Domnul! Amin!
Prof. Iordăchescu Constantin
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu