Intrucat omul este format din trup si suflet, vom imparti datoriile fata de sine in doua:
1. Datorii fata de trup
2. Datorii fata de suflet.
Va voi ruga sa identificam impreuna pe rand aceste datorii si sa le analizam putin!
1. Datoriile fata de trup:
- sa te hranesti sanatos. Trebuie sa avem grija ce mancam ca sa nu ni se faca rau. Nu vom manca orice.
- sa te hidratezi. Hidratarea se face in special cu apa, nu cu bauturi alcoolice! Nu e gresit sa bei un pahar, doua de vin sau bere, dar sa nu bei pana cazi sub masa!
- sa te primenesti. Adica sa te ingrijesti mereu sa fii curat si frumos imbracat, sa fii spalat, pieptanat, aranjat.
- sa te ingrijesti de sanatatea trupului. Daca te imbolnavesti te duci la doctor, iei un tratament. Daca ai sta nepasator boala s-ar agrava.
- sa nu exagerezi. Excesele dauneaza grav sanatatii. Faci treaba pana faci hernie de disc, sau lucrezi fara sa mai dormi, sau iei pastile cu pumnul fara prescriptie medicala, etc.
2. Datoriile fata de suflet
Sunt asemanatoare celor fata de trup insa vor fi privite dintr-o perspectiva duhovniceasca.
- sa iti hranesti sufletul. Sfantul Serafim de Sarov spunea ca hrana sufletului este harul Sfantului Duh. Trupul omului find facut din pamant, se hraneste cu hrana materiala. Sufletul fiind insa o farama din Dumnezeire, are nevoie de o hrana infinita, nemeterialnica, o hrana care il pune in legatura cu Creatorul sau asa cum hrana materiala pune trupul in legatura cu pamantul din care a fost creat. Acea hrana a sufletului este harul divin. Cum il dobandim insa? Prin rugaciune, dar nu prin orice fel de rugaciune! Prin rugaciunea smerita si plina de cainta. Ganditi-va la pilda vamesului si a fariseului. Si fariseul s-a rugat, insa rugaciunea lui plina de mandrie si dispret nu a fost primita. Primita a fost doar rugaciunea vamesului care se ruga din tot sufletul sau cu smerenie si cainta. Rugaciunea este de doua feluri: rugaciune particulara si rugaciune comunitara. Cand ne hranim trupul nu consumam un singur fel de mancare, ci mai multe! Si in rugaciunea particulara nu trebuie sa ne multumim cu un Tatal nostru si un Ingerasul si acestea spuse intr-o lene si intr-o cascare continua! Mai exista si rugaciunea comunitara in Biserica la Sfintele Slujbe: Sfanta Liturghie si Sfintele Taine. Noi primim harul divin, insa ramane sa conlucram cu el spre curatirea, tamaduirea si sfintirea noastra.
- Putem vorbi de o hidratare a sufletului? Iisus in intalnirea Sa cu femeia samarineanca ii promite ca ii va da „apa cea vie” din care daca va bea nu va mai inseta niciodata! Care este acea apa despre care vorbeste Mantuitorul? Ce sete vrea El sa stinga cu „apa cea vie”? Gandul ma duce la cuvintele psalmistului David: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu” (Psalmul 41, 1-2) si in alta parte: „Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu” (Psalmul 62, 2). Dorul de Dumnezeu este setea de care vorbeste Mantuitorul. Aflarea lui Dumnezeu si ramanerea in comuniune cu El ofera omului siguranta, ofera o stare harica, greu de explicat in cuvinte. Aceasta stare este data tot de harul Sfantului Duh. Aceasta stare este „apa cea vie”. Harul dumnezeiesc este „apa cea vie” in ultima instanta. Harul este un izvor nesecat.
- primenirea hainei sufletului este o prioritate. Daca vrei sa traiesti in comuniune cu Dumnezeu, trebuie sa ai haina alba de nunta. Haina sufletului trebuie sa fie curatita prin Botezul lacrimilor si prin Taina Spovedaniei. In cadrul acestei mari taine nu vom spune cum obisnuiesc unii doar doua, trei pacate de care ne intreaba duhovnicul! Aceasta nu este spovedanie, ci bataie de joc! Cei care se spovedesc astfel fara sa isi marturiseasca toate pacatele se aseamana cu omul care are o haina pline de pete. Acesta inmoaie putin haina in apa, poate insista pe doua-trei pete, dar pe celelalte 50 nu le baga in seama. Si pune haina la uscat si o poarta in continuare cu mandrie ca si cum ar fi curata! El insa ramane de plans!
- sa ne ingrijim de sanatatea sufletului. Tot ce am vorbit pana aici duce la o sanatate a sufletului. Insa de unde putem sti noi ce trebuie sa facem ca sa ne pastram sanatatea sau sa ne-o castigam? Prescriptiile medicale le gasim in Sfanta Scriptura si in Sfanta Biserica lasate acolo de Mantuitorul Hristos! Sa le cercetam si sa le punem in aplicare! Cand esti bolnav trupeste respecti cu strictete un tratament dat de doctor. Si in viata duhovniceasca avem pe Marele Doctor al Sufletelor si trupurilor, Mantuitorul Hristos si pe ucenicii Sai duhovnicii. Ei au menirea sa ne indrume in viata duhovniceasca! Sa ne prescrie retete, sa ne vegheze si sa mentina legatura cu Hristos cu care vor discuta mereu si mereu despre noi! Pentru sufletele incredintate preotilor duhovnici, ei vor da seama in fata Mantuitorului! Greu jug! Mare responsabilitate!
- sa nu exageram! Exista exagerari in Biserica? Exista! Si nu fac bine Bisericii si oamenilor care formeaza Biserica. Imi vine in minte un exemplu dat de parintele Constantin Necula: Intra intr-o zi in Catedrala din Sibiu doi tineri frumosi tinandu-se de mana. El era in pantaloni scurti, iar ea in fusta scurta. Femeile in varsta s-au scandalizat si au sarit repede cu gura pe cei doi porumbei. A iesit parintele Necula din altar si le-a certat zicandu-le: „Daca Hristos i-a chemat sa intre asa in Biserica, voi ce aveti cu ei?”. Astfel de situatii se intampla des in bisericile parohiale. Daca oamenii sar repede sa ii certe pe cei tineri, ei nu vor mai intra in Biserica. Dar daca le-ar da un sfat in soapta si nu in cearta, cu mult calm si cu multa blandete, tinerii ar intelege care este in mod normal conduita intr-o biserica. Nu e greu de inteles, insa tonul face diferenta! Daca exagerezi in ravna, poti pierde astfel pe altii. Alte exemple: intr-o familie pui copilul care are ameteli sa tina post. Sau fugi tu repede la Sfanta Liturghie duminica la Biserica dar iti lasi acasa sotia cu tot cu copii si sotia se simte foarte rau! Tu insa trebuie sa fii primul la Biserica si sa pleci ultimul. Sunt niste exemple de exagerari care nu sunt bune si nici bineplacuta inaintea lui Dumnezeu. Trebuie sa invatam sa traim in pace si iubire cu ceilalti. Abia atunci, vom invata sa il iubim pe Dumnezeu!
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu