Pages - Menu

10/16/2017

Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucată de viaţă...


Un eseu profund, scris de Gabriel Garcia Marquez:



Dacă, pentru o clipă Dumnezeu ar uita că nu sunt decât o paiaţă de cârpă şi mi-ar oferi o bucată de viaţă, fără îndoială că n-aş spune tot ceea ce gândesc, dar m-aş gândi la tot ceea ce spun.
Aş aprecia valoarea lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează, ci pentru ceea ce ele înseamnă cu-adevărat.

Aş dormi puţin, n-aş mai visa deloc, căci prin fiecare minut când închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină.
Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când alţii adorm.
Aş asculta când alţii vorbesc, şi aş savura o îngheţată bună de ciocolată.
"Aş trăi ca îndrăgostit de dragoste"
Dacă Dumnezeu mi-ar oferi încă o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca simplu, aş cădea în genunchi în faţa soarelui, lăsându-mi goale corpul şi sufletul.
Dumnezeule, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe ghiaţă şi aş aştepta primele raze de soare.
Cu un vis al lui Van Gogh aş picta pe stele un poem de Benedetti şi i-aş oferi lunii un cântec de Serrat.
Aş stropi trandafirii cu lacrimile mele pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul roşu al petalelor.
Dumnezeule, dacă aş avea o bucată de viaţă... n-aş lăsa să treacă nici o singură zi fără să le spun celor pe care-i iubesc cât de mult îi iubesc.
Aş convinge fiecare bărbat, fiecare femeie că ei sunt preferaţii mei şi aş trăi ca îndrăgostit de dragoste.
Aş demonstra oamenilor cât se înşeală crezând că încetează să se îndrăgostească îmbătrânind, fără să ştie că încep să îmbătrânească atunci când încetează să se îndrăgostească!
I-aş da aripi unui copil, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare.
"Când mă vor pune în cutie..."
I-aş învăţa pe bătrâni că moartea nu vine o dată cu bătrâneţea, ci cu uitarea.
Am învăţat atât de mult de la voi, oamenilor! Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care escaladezi muntele.
Am învăţat că atunci când nou-născutul strânge pentru prima dată, în pumnul lui mic, degetul tatălui, îl cucereşte pentru totdeauna.
Am învăţat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.

E adevărat că multe am putut învăţa de la voi, dar nu vor folosi la mare lucru, deoarece, când mă vor pune în această cutie, vai, voi fi mort. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.