Rugăciune de nemoarte

A trecut și Olga Tudorache hotarul veșniciei.
A făcut-o într-un miez de toamnă indicibil de frumos.
Scena, lumea și noi înșine am rămas mai săraci.
Și mai orfani de încă un talent zdrobitor.
De la mine o lacrimă și modestul poem de mai jos.
Odihnă veșnică în pacea niciodată apusei lumini, Olga!

Doamne și Stăpânul Vieții

Te rog, ca de-atâtea ori,

Ia la Tine doar poeții

Și ni-i lasă pe actori.

Existenței dând deplinul  

Ei trăiesc mai nu știu cum,

Duc o cruce cât destinul,

Nu le da și-un ultim drum!

Într-un fel, sunt sarea lumii,

Altfel, pentru ei, vin zorii…

Știi că va-ngheța Planeta

Dacă ne-ar pleca actorii??!!

‘Nalț acum o rugăciune:

Pentru-actori dă numai bine

Doamne…Sau fă o minune:

Fă-i nemuritori. Ca Tine!