A trecut și Olga Tudorache hotarul veșniciei.
A făcut-o într-un miez de toamnă indicibil de frumos.
Scena, lumea și noi înșine am rămas mai săraci.
Și mai orfani de încă un talent zdrobitor.
De la mine o lacrimă și modestul poem de mai jos.
Odihnă veșnică în pacea niciodată apusei lumini, Olga!
A făcut-o într-un miez de toamnă indicibil de frumos.
Scena, lumea și noi înșine am rămas mai săraci.
Și mai orfani de încă un talent zdrobitor.
De la mine o lacrimă și modestul poem de mai jos.
Odihnă veșnică în pacea niciodată apusei lumini, Olga!
Doamne și Stăpânul Vieții
Te rog, ca
de-atâtea ori,
Ia la Tine
doar poeții
Și ni-i
lasă pe actori.
Existenței
dând deplinul
Ei trăiesc
mai nu știu cum,
Duc o
cruce cât destinul,
Nu le da
și-un ultim drum!
Într-un
fel, sunt sarea lumii,
Altfel,
pentru ei, vin zorii…
Știi că
va-ngheța Planeta
Dacă ne-ar
pleca actorii??!!
‘Nalț acum o rugăciune:
Pentru-actori
dă numai bine
Doamne…Sau
fă o minune:
Fă-i
nemuritori. Ca Tine!
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu