Sfantul Iustin Popovici spune despre Vietile Sfintilor ca,
in definitiv, dau marturie despre o singura viata, cea a lui Hristos: “Crestini
sunt purtatori de Hristos, si, in virtutea acestui fapt, ei sunt purtatori si
posesori ai vietii vesnice…“
Sfintii traiesc in Hristos, iar Hristos, de asemenea,
traieste in ei, prin energiile Sale divine, prin harul Sau. Mantuitorul Insusi spune in Sfanta Scriptura: “Ramaneti in
Mine si Eu in voi. Precum mladita nu poate sa aduca roada de la sine, daca nu
ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti in Mine.” (Ioan 15:4)
Iar, unde este Hristos, este si Tatal si Duhul Sfant, altfel
spus, Sfanta Treime: “Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal
Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el. (Ioan 14:23)
Impreuna cu SfantulApostol Pavel, orice sfant al Bisericii ne cheama: “Fiti urmatori ai mei,
precum si eu sunt al lui Hristos”. (I Cor. 11:1).
Sfântul Ioan Scărarul
(sec. VI) scrie: “Precum
săracii, văzând vistierii împărăteşti, îşi cunosc şi mai mult sărăcia lor, tot
aşa şi sufletul, citind despre marile virtuţi ale părinţilor, îşi face cugetul
său şi mai smerit” (Filocalia a 9 a, Treapta 26: 25).
Sfântul Ioan Scărarul scrie în alt loc: “E un lucru bun a te
minuna de ostenelile sfinţilor. E un lucru pricinuitor de mântuire a râvni să
faci la fel. Însă a voi să urmezi vieţuirea lor dintr-o dată e un lucru
nesocotit şi cu neputinţă” (Filocalia a 9 a, Treapta 4: 42).
Conferința ”Tinerețea între bucuria cunoașterii și libertinaj - Tinerii și nevoile lor”, susținută de diac. lect. dr. Adrian Sorin Mihalache. Evenimentul a avut joi, 15 decembrie 2016, la Craiova.
Părintele diacon Adrian Sorin Mihalache este licenţiat în matematică şi teologie, a absolvit cursuri de master în psihologie, filosofie, teologie ortodoxă şi fizică teoretică. Din anul 2010 este doctor în filosofie al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, iar în prezent urmează un doctorat în neuroștiințe la Facultatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București. Este cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Dumitru Stăniloaie” din Iaşi din anul 2008, editor executiv al „Journal for Interdisciplinary Research on Religion and Science” și coordonator al Centrului de Studii Interdisciplinare în Religie şi Ştiinţă din 2014. Părintele diacon Adrian Sorin Mihalache realizează şi moderează din 2010 emisiunea „Lumina celui nevăzut” la TV Trinitas, este trainer în cadrul “Atelierului de restaurare a vieții” demarat în 2015 și este implicat în numeroase proiecte şi activităţi cu specific interdisciplinar.
Parintele profesor a lansat doua carti extrem de interesante pe care vi le puteti procura si dumneavoastra:
A trecut și Olga Tudorache hotarul veșniciei. A făcut-o într-un miez de toamnă indicibil de frumos. Scena, lumea și noi înșine am rămas mai săraci. Și mai orfani de încă un talent zdrobitor. De la mine o lacrimă și modestul poem de mai jos. Odihnă veșnică în pacea niciodată apusei lumini, Olga!
Aceasta
fascinanta poveste aveam sa o ascult in seara Lasatului de Sec, intr-o
indepartata manastire de maici din partile Satmarului: Manastirea Teghea. Din
pricina ninsorilor nemiloase din ultimele zile, doar cativa mireni se
incumentasera intr-acolo. Ma aflam singur, cu maica stareta Emanuela, intr-o
bisericuta maramuresana, inconjurata de camp, camp alb si nemarginit, prin
peretii de lemn auzeam vuietul napraznic al vanturilor infuriind zapada si,
ceva mai departe, cantecul abia deslusit al calugaritelor adunate la ultima
vecernie dinaintea Postului Mare.
Maica
stareta imi povestea, printre altele, cum a imbracat ea haina calugariei: „cu
vreo 20 de ani in urma, si acolo am auzit ca pe taramul marii, la Constanta, ar
exista o femeie care a murit si a inviat. Curiozitatea laicului m-a impins
intr-acolo sa cercetez cazul si intr-adevar, asa era! Mai mult, in urma mortii,
femeia se preschimbase total: devenise unul dintre oamenii cei mai credinciosi
pe care i-am cunoscut vreo data. Dupa o noapte intreaga de confesiune, ea mi-a
spus: „Maine vom merge amandoua la Techirghiol, la parintele Arsenie Papacioc
si el iti va spune un cuvant care iti va schimba destinul. Si, intr-adevar, a
doua zi, doar vazundu-ma, parintele Arsenie mi-a zis: „Femeie, tu ai fi buna de
monahie”. De atunci, n-a mai fost alta cale pentru mine decat manastirea.”
Nu
mi-a venit sa cred urechilor: „O femeie care a murit si a inviat?” Da, era
adevarat. Traieste si azi, numele ei este Olga.
Voi
reproduce aici spusele domnului Dumitru Zimbru, civant cu cuvant, asa cum le-am
auzit si eu la Manastirea Teghea, in seara zilei de 25 februarie 2001.
Minunea
de pe masa de marmura
„Olga
s-a nascut in anul 1946, intr-un satuc din zona Botosanilor. Parintii, oameni
cu frica lui Dumnezeu, i-au insuflat dragostea fata de cele sfinte si,
intr-adevar, pana la varsta adolescentei, ea a fost foarte credincioasa. Mai
tarziu, au furat-o insa ispitele vietii. S-a maritat, s-a mutat la Constanta,
avand o functie buna intr-o intreprindere, a lasat cu totul deoparte
obiceiurile crestinesti ale copilariei. Se imbraca precum o oraseanca, traia si
gandea ca o oraseanca. Nu avea alta grija decat a casei si a sotului ei.
In
1973, dupa trei-patru ani de la nasterea fiului sau, sanatatea ei a inceput sa
se subrezeasca. Simtea o durere mare in cosul pieptului, aproape de inima, ametea,
puterile o paraseau. A fost dusa in mare graba la un spital bucurestean, iar
aici medicii nu i-au dat alta sansa in afara unei interventii chirurgicale pe
cord, foarte riscanta si complicata. Operatia a durat o noapte intreaga. Spre
ziua, lupta cu moartea a ajuns la final si chirurgii i-au declarat decesul. Tot
ceea ce fusese omeneste posibil facusera. Cineva din spital a anuntat familia
si, chiar a doua zi, cei apropiati au sosit la Bucuresti, aducand cu ei sicriul
si toate cele trebuincioase ingropaciunii. Jale mare pe bietul sot, care nu s-a
putut opri din plans multa vreme. O intamplare – dar eu cred ca n-a fost doar
intamplare, ci o adevarata minune! – a facut ca medicul legist al spitalului sa
aiba un accident de masina, chiar in aceeasi zi, la Valenii de Munte, autopsia
fiind astfel amanata.
Ei,
ajungem la ziua a doua, pe la ceasurile amiezii. Medicii au trimis o
brancardiera sa aduca trupul neinsufletit al femeii, pentru a-i face expertiza
medico-legala. Obisnuita cu atmosfera lugubra a salii de morga, brancardiera a
intrat degajata, fredonand un refren muzical. Cadavrul pe care trebuia sa-l
transporte se afla in fundul incaperii, pe o masa din marmura. Chiar in clipa
in care s-a apropiat de locul cu pricina, „moarta” a deschis ochii si i-a spus cu
voce blajina: „Dumneata canti si pe mine ma lasi sa inghet pe lespedea asta de
piatra? „. Ingrozita, sarmana brancardiera a facut un atac de cord si a murit
pe loc, chiar in morga. De prisos sa mai spun ca celelalte surori, trimise sa
vada de ce nu se mai intoarce colega lor, au impietrit de frica si ele, vazand
ca moarta vorbeste, in vreme ce brancardiera zace jos, pe podea. „Nu va fac
nimic, oameni buni! Ajutati-ma!… „, gemea decedata, tremurand din tot corpul
(dupa doua zile, cat a zacut pe lespedea rece, i s-au descoperit sapte gauri in
plamani, pricinuite de frigul si umezeala pietrei). In cele din urma, au dus-o
inapoi in salon. Cand a revazut-o, bolnava din patul alaturat – o femeie ceva
mai in varsta – a strigat: „Doamne Dumnezeule, a inviat moarta!”, si-a facut
cruce si s-a aruncat pe fereastra, de la etajul intai. Spre norocul ei, a cazut
in niste tufe incalcite si nu s-a ales decat cu cateva zgarieturi.
Dincolo
de toate aceste fapte stranii, dar pe deplin verificabile, medicii au declarat
ca n-au intalnit nici in carti un asemenea caz de moarte clinica. Cat despre
preotul spitalului, el a cazut in genunchi, strigand: „E minune dumnezeiasca!
„.
Cu
sufletul prin iad
Ce
a trait aceasta femeie in timpul mortii ei clinice, viziunile pe care le-a avut
reprezinta o alta poveste de necrezut. Va spun, de fiecare data cand imi relata
lucrurile acestea – desi cuvintele omenesti sunt prea neputincioase spre a
descrie aceste episoade nepamantene – de fiecare data ma cutremuram si chiar ma
inspaimantam de moarte. Nu trebuia decat s-o privesti in ochi, sa-i vezi ochii
in care se stransese atata suferinta si putere, ca sa-ti dai seama ca ceea ce
spune nu poate fi decat adevarat. Puteti sa ma credeti sau nu, dar femeia
aceasta fusese in iad. Mai intai i s-au aratat, unul dupa altul, toate
pacatele: unde a fost, ce-a facut, ce haine a-mbracat, ce fapte bune si rele a
facut in viata, absolut totul. Apoi – spune ea – s-a despicat pamantul si
sufletul ei s-a prabusit pana-n adancul temnitelor iadului, a vazut focul Gheenei,
focul ce te arde, dar nu te mistuie, demonii salbatici, cruzi si nemilostivi,
toata suferinta pe care o poate indura vreodata un muritor si doar inchipuirea
acestor suferinte, povestite de femeia aceasta, imi umplea mintea de o spaima
cumplita. Un lucru e sigur: Olga s-a trezit cu totul schimbata. Asta o poate
spune oricine dintre cei care au cunoscut-o inainte. Iar dovada cea mai
convingatoare ca in timpul mortii clinice i s-a intamplat ceva cutremurator
este faptul ca, timp de doua saptamani, pana ce si-a revenit, trupul ei a avut
un miros insuportabil, de care nu putea scapa in nici un fel. Medicii spuneau
ca e miros cadaveric. Un preot a zis: „Doamne, femeia asta miroase a iad! „.
Pilda
medicului necredincios
La
doua saptamani, Olga a cerut ca un preot dintr-o biserica apropiata sa-i faca o
slujba de dezlegare. Tare s-au mirat cu totii: imediat dupa stropirea cu apa
sfintita si citirea molitfelor, carnea femeii a inceput sa miroasa frumos si
curat, precum mirul. Unul dintre medici, infuriat de propriile neputinte, dar
si de puterile preotesti, l-a intrebat pe preot, in raspar: „Da ce studii ai
dumneata, parinte, sa faci asemenea vindecari? „. Preotul avea doar Facultatea
de Teologie. „Pai, eu am doua facultati. De ce n-as putea sa fac si eu apa
sfintita, ca si dumneata?”. Si i-a cerut parintelui, nici mai mult nici mai
putin, decat sa-l lase sa imbrace vesmantul preotesc si sa faca impreuna, la el
in biserica, slujba de sfintire a apei. Oricat l-au rugat femeia si preotul sa
renunte – ca-i pacat mare, ca preotia e o taina si un dar de la Dumnezeu –
medicul nici n-a vrut sa auda de asemenea „basme popesti”. Asa ca au tinut
slujba un preot si un doctor, amandoi deodata. Mai tarziu, medicul avea sa
spuna ca in timpul slujbei, epitrahilul, altminteri usor, ii atarna de gat ca
un jug. Vasele cu apa le-au incuiat in doua sertare separate ale unui dulap din
casa parohiala, iar cheia a pastrat-o medicul, chipurile „ca sa nu fie dubii”.
Odios pariu: dupa trei-patru zile, cand apa lui a inceput sa se strice, medicul
a inceput sa fie bantuit de diavoli. Spunea ca zile intregi n-a putut dormi
nici o clipa: cum inchidea ochii, ii vedea inconjurandu-l, ii era frica numai
sa se intinda in pat, ca sa nu le vada iarasi fetele hidoase. Abia intr-un
tarziu si-a amintit de sfaturile femeii din spital. I-a telefonat la Constanta
– intre timp ea fusese externata – si a intrebat-o disperat cum sa faca sa
scape de groaznicele chinuri. Ea l-a indemnat sa mearga la acelasi preot, sa
verifice apele, iar preotul il va dezlega. Medicul s-a dus. Iar cand a deschis
dulapul, a izbucnit in plans: apa sa era coclita si puturoasa, iar vasul
preotului era plin cu agheasma! Omul „de stiinta” a ingenuncheat in fata
preotului, cerandu-i cu lacrimi in ochi iertare. Parintele i-a pus patrafirul
pe cap, a citit cateva slujbe de dezlegare si l-a scapat pe veci de ispitirile
satanice. Doctorul acesta cred ca traieste si astazi. Dovada ca a ramas un om
evlavios este ca pe multi pacienti, pe care nu-i putea trata medical, ii
trimitea spre ingrijire acestei femei, care dobandise insusiri extraordinare.
Calugaria
alba
Cum
spuneam, viata femeii s-a schimbat pe de-a-ntregul. A lasat in urma toate cele
lumesti, nu i-a mai pasat nici de agonisirea banilor, nici de infrumusetarea
chipului, nici de hainele frumoase. De nimic. A inceput sa posteasca, sa se
roage, sa se ingrijeasca de azile de batrani si de camine de copii, sa faca
pomeni si parastase pentru morti, intr-un cuvant, sa-si puna intreaga viata in
slujba semenilor, fara sa mai pastreze nimic pentru ea. Si azi spune ca, daca
n-ar fi suferit moartea clinica, niciodata nu s-ar fi apropiat de Dumnezeu.
Aproape fiecare zi din viata ei e plina de semne supralumesti si miracole atat
de puternice, incat ar putea fi asemuite – fie si prin spectaculozitatea lor – cu
cele pe care le citim, de obicei, in „Vietile Sfintilor”. Eu o vizitez in
fiecare vara si pot spune ca traieste ca o sfanta. E o femeie atat de firava,
incat crezi ca orice boare de vant ar putea-o rani. Plapanda si trista, cu
capul plecat, nu vorbeste decat cand e absolut necesar, si atunci fara risipa
de cuvinte. Camera ei seamana mai degraba cu o chilie calugareasca. N-are
televizor, traieste saracacios, mananca doar o data pe zi si fara sa se sature,
iar din putinul pe care-l are face doar milostenii. Din pacate, sotul ei
astepta sa se intoarca de la spital aceeasi Olga pe care o stia el din
tinerete. N-a acceptat niciodata aceasta „calugarie alba” a nevestei sale. El
nu poate pricepe in ruptul capului cum e posibil ca un om sa renunte la toti
banii sai, la ultimul fir de faina din casa, la absolut totul, doar ca sa dea
de pomana saracilor. Intr-o luna de iarna, femeia a vrut sa coaca un colac
pentru un parastas. Cu toate ca sotul ei i-a interzis sa-l faca, totusi ea l-a
facut. Infuriat la culme, barbatul i-a aruncat colacul crud in balcon si a
alungat-o din bucatarie. Dimineata, el s-a uitat asa, intr-o doara, pe geam:
afara era un ger cumplit – termometrul arata multe grade sub zero -, dar
colacul acela dospise! In pofida acestor semne, barbatul devenea si mai cuprins
de manie si indoiala. Se certau des, ba a ajuns chiar sa o blesteme. Odata i-a
strigat: „Femeie, daca iei din faina asta pentru pomenile tale, sa te umpli
toata de bube! „. Pana la miezul noptii, femeia a terminat pomenile, iar dupa
exact doua ore, biet sotul ei s-a trezit cu tot corpul acoperit de rani. Au
plecat in graba la spital, dar nici dupa doua-trei saptamani medicii nu i-au
putut pune vreun diagnostic. Boala isi batea joc de toata priceperea lor:
spuneau ca e o eczema necunoscuta, cand disparea intr-o parte, aparea in alta
parte, si in cele din urma, neputinciosi, ei au marturisit ca n-au de ce sa-l
tina in spital. Din mila, femeia l-a dus la Manastirea „Sfanta Maria” din
Techirghiol. Mergea acolo de ani de zile, insa pentru prima data impreuna cu
sotul ei. Doar privindu-l, marele duhovnic Arsenie Papacioc l-a pus sa-si ceara
iertare sotiei. Apoi, i-a pus mana pe crestet si a rostit o rugaciune de
dezlegare. Si la zece minute dupa ce a iesit pe poarta manastirii, toate ranile
au inceput sa se vindece ca prin farmec.
Pescarusul
Am
lasat pentru sfarsit o istorie care pentru mine are forta unei adevarate pilde
biblice. Ti-e greu sa crezi ca s-au putut intampla asemenea lucruri
miraculoase, dar va garantez ca asa a fost. Acum cativa ani, o prietena de-a
doamnei Olga – femeie vaduva, foarte saraca si cu multi copii – se angajase
servitoare la un medic din Constanta. Era ultima ei sansa de a nu ramane pe
drumuri. Intr-o primavara, medicul, in timp ce se spala in gradina la cismea,
si-a pierdut lantisorul de aur cu cruciulita, primit de la maica-sa. Medicul a
dat vina pe servitoare. A batjocorit-o, a tras-o de par, a silit-o sa
recunoasca si, in cele din urma, a dat-o afara din casa, convins fiind ca numai
ea putea sa ii fure lantisorul. Biata femeie s-a dus la doamna Olga, spunandu-i
cu lacrimi in ochi ca fusese aruncata in strada si ca se teme pentru viata
copiilor ei, sa nu moara de foame. Abia a putut gasi o camaruta intr-o casa
darapanata din suburbiile orasului. La o saptamana de la asa-zisul furt, Olga
s-a dus cu sapte pomelnice la manastirile din Muntii Neamtului. Si chiar cand
au inceput slujbele, in curtea fostei servitoare a murit un pescarus. Si, sa
vedeti: cand a spintecat gusa pescarusului (de foame, se gandise sa-l dea de
mancare copiilor), ea a vazut inauntru varful unei cruciulite de aur! Nu l-a
taiat mai mult. A plecat cu pescarusul in palma la doctorul care o umilise si,
cand acesta a scos din gusa pasarii lantisorul pierdut, si-a cerut iertare si a
rugat-o sa vina inapoi.
Si
cate n-ar mai fi de spus… Ce invataturi se pot trage din toate astea, nu ma
pricep. In ce ma priveste, eu am invatat din viata Olgai ca nu putem dobandi
adevarata nadejde decat printr-o mare suferinta. Am mai invatat ca hotarele
dintre viata si moarte sunt atat de nestatornice, incat nimeni n-ar trebui sa
spuna ca viata noastra se sfarseste aici, pe pamant. Si am mai invatat ca
niciodata nu trebuie sa te dai batut: cateodata tocmai acolo, la hotarele
vietii si ale mortii, Il poti gasi pe Dumnezeu.”
(La
ora realizarii acestui interviu, doamna Olga R. a suferit un grav accident de
masina. Mergea spre nordul Moldovei, la inmormantarea tatalui sau. Desi
automobilul a fost distrus total, cei dinauntru au scapat, ca prin minune, cu
viata. Aceasta informatie am primit-o de la parintele duhovnic al femeii,
Părintele Arsenie Papacioc.)
„Invatati
sa muriti si sa inviati in fiecare zi”
Si
ce dovada mai convingatoare a tuturor acestor miracole ar putea exista decat
marturia marelui duhovnic Arsenie Papacioc? El ii cunoaste intreaga viata, ii
este duhovnic si povatuitor de zeci de ani. Olga nu face absolut nimic fara
sa-i ceara sfatul. Niciodata nu s-a considerat o vindecatoare – Doamne fereste,
o sfanta! – ci doar o femeie simpla si cu frica lui Dumnezeu. Parintele insusi
marturiseste ca sora Olga ii este azi una dintre cele mai vrednice ucenice, mai
smerita chiar decat multe dintre monahii. El a povatuit-o sa nu intre in
manastire, deoarece, traind in lume, i-ar putea ajuta mai mult pe cei din jur
decat o calugarita. E atat de convingatoare, are atata har, te convinge usor ca
viata ta ar putea fi si altfel.
–
Sfintia voastra, v-as ruga sa-mi spuneti cateva cuvinte despre credincioasa
Olga, al carei parinte duhovnic sunteti.
–
De 25 de ani sunt la Manastirea Techirghiol si tot de 25 de ani o cunosc pe
sora Olga. Participa la slujbe cel putin o data pe saptamana, sunt perioade
cand vine in fiecare zi. Chiar ieri am vazut-o. Era ora cinci dimineata, afara
era inca intuneric si ea ma astepta la usa chiliei, in frig. Din cauza accidentului
de masina, sarmana de ea nu poate face nici macar doi pasi decat sprijinita. Eu
ma pregateam pentru proscomidia de dinaintea liturghiei si dansa m-a rugat s-o
las sa-mi duca mica sticluta de vin pentru impartasanie, stiind ca si eu am
avut recent o operatie si ca urc scarile bisericii foarte greu. Si am plecat:
pana la biserica sunt cativa pasi, iar ea, sprijinita de subtiori, imi ducea,
cu un fel de demnitate, sticluta aceea de vin.
Ce
sa spun, este o femeie foarte credincioasa, foarte traitoare si bine orientata
duhovniceste, insa pe pozitia de a implini traditional viata crestina: e supusa
tuturor regulilor bisericii, cunoaste foarte multe din randuiala vazuta a
preotului la liturghie, vadeste o evlavie cum rar poti intalni. Traieste foarte
simplu, nu glumeste si nu vorbeste cu nimeni despre sine. Daca ati lua legatura
cu ea, nu v-ar spune nimic, fiindca e foarte smerita.
–
Parinte Arsenie, ce parere aveti despre fenomenul mortii clinice? Il pot ajuta
pe un om trairile deosebite din timpul unei morti clinice, pentru a-si
redobandi credinta in Dumnezeu?
–
Biserica n-are o pozitie speciala fata de fenomenul mortii clinice. Noi nu ne
amestecam, n-avem cum. Nici cel mai priceput om de stiinta n-a putut vreodata
lamuri acest subiect, altminteri destul de „nestiintific”. Totusi, biserica
stie precis, fara dubii, ce e de facut, pentru ca sa ne salvam dincolo de
moarte. Trebuie sa ne pregatim de o inviere. Si asta depinde de trairea
autentica, dupa masura fiecaruia, a momentelor pe care le traim. Invatati,
asadar, sa muriti si sa inviati in fiecare zi. Ganditi-va ca veti muri chiar
azi. Eu am fost la capataiul multor muribunzi si va pot spune ca toti, dar
absolut toti, voiau sa mai traiasca macar o singura zi. Inca o zi.
- Ioane, cu mâna mea dreaptă
făcătoare de cruce, îti dau toporul ăsta, că atât mi-au mai lăsat bolșevicii,
dă-le în cap satanelor, căci altfel nu ne vor lăsa să trăim. Cu aceste cuvinte
l-a întâmpinat bunica mea pe Amariei Ion, învățătorul din satul vecin de pe
celalalt mal al Prutului, venit in Bădărăi să vadă cu ochii lui urgia de care
auzise. Imediat după război, în jur de cinzeci de soldati rusi, condusi de un
civil care vorbea stricat românește, au năvălit pur si simplu în sat cu gând de
crimă si jaf. In micul cătun nu mai rămăseseră decat femei, copii si batrani,
barbatii în putere fie muriseră pe front, fie “călătoreau” cu trenul fără
geamuri spre Siberia, unul dintre acesti “pasageri” fiind si bunicul meu
Gheorghe (a reușit să sară printr-un noroc chior din tren, dar s-a întors acasa
mult mai târziu stând câteva luni ascuns prin păduri). Norocul sătenilor din
Bădărăi a fost ca prin intermediul unui fiu de țăran ce se îndragostise de o
rusoaica din Partid, dar care totusi rămăsese român, aflaseră din timp de
acesta incursiune mârsavă. Majoritatea părăsiseră localitatea, dar unii isi
săpară adaposturi sub pământ, prin spatele gradinilor, luandu-si cu ei strictul
necesar pentru a supravietui cateva zile; bunica-mea isi luase cu ea si un
topor. Era femeie însemnata în sat, avea “puteri”, după cum spuneau taranii,
stia într-un fel anume să meargă pe sub apa pentru a prinde cu usurinta pesti,
dezlega de deochi pe oricine, vorbea cu păsările și animalele precum cu
oamenii, tesea la război modele minunate, dupa cum puteti vedea si în poză,
stia să scrie si să citeasca perfect, desi nu călcase pe la scoli, si mai ales
credea nelimitat în Hristos, de până si popa din sat ii cerea sfaturi în cele
bisericesti.
Rușii răseseră tot dupa desantul
lor. La câteva case puseseră foc, în urma nu mai rămase nici urma de animal,
porci, vite, oi, tot ce mai aveau oamenii prin gospodarii fusese luat, furat
mai bine zis. Dar nu acest lucru a durut-o cel mai mult pe femeie atunci cand a
iesit din adăpost. Satanele rosii, dupa cum le spunea ea, i-au batjocorit
icoanele din casa, pe care ea le săruta si le mângaia de nu se asezau pe ele
niciun fir de praf. Genunchii ei le povestiseră sfintilor tot zbuciumul ei de
româncă, toate păcatele ei omenesti, toate fericirile și lacrimile ei le
argintau prin colturi iar mâinile sale mici dar otelite de muncă le mângaia în
fiecare seara…și atunci, în acea zi, le găsise călcate în picioare de păgâni.
Ioane, mă auzi, ia toporul, astia nu pe noi vor sa ne omoare, ci pe Hristos;
ascultă la mine, ei ne vor lua icoanele, ni-l vor lua pe Dumnezeu si vom rămâne
singuri aici pe pamant.
Invățătorul se tulbură de vorbele
creștinei, văzuse si citise multe în cei șaizeci de ani pe care-i avea, dar de
o asemenea oroare nu mai auzise; nici macar tătarii nu făcuseră asemenea
prăpăd. Se întoarse pe celalt mal al Prutului, si se duse mânat de un gând de
neoprit la scoala lui. Intra în clasă, se închină la Icoana Maicii Domnului,
lua din micuta magazie a scolii un ciocan, trei cuie mari, se întoarse în clasă
si fixă si mai bine Icoana în perete, de parcă toata viata lui ar depinde de
atunci încolo de acest fapt. Se duse mai apoi glont la primaria pe care flutura
deja steagul rosu si le spuse celor de acolo: măi oameni buni, eu stiu ce aveti
în cap, dar eu, Ion Amariei, vă spun un singur lucru: în casa mea care este
scoala, am bătut în trei cuie o Icoană; eu acum mă duc în păduri caci nu pot
trăi alături de voi, iar voi, de bună voie nu plecati de aici, dar, luati
aminte, din când în când mă voi intoarce în sat…de nu voi găsi Icoana la locul
ei, voi nu veti mai trai, transmite-ti asta si mai departe.
Amariei Ion a fost unul dintre
luptătorii basarabeni despre care nu s-a scris, doar s-a vorbit, s-a povestit,
nu-l veti găsi pe google sau pe vreun alt motor de căutare, sau cum naiba se
mai cheamă, în cărți nici atât, îl veti găsi in schimb povestit de salciile ce
mângâie apa Prutului asa cum bunica-mea mângaia icoanele și în memoria câtorva
țărani din zona Bivolari si Ungheni.
…si Amariei s-a intors în sat,
asa cum le-a promis.
La scoala lui, care între timp
fusese transformată în sediul local al partidului comunist, era mare veselie.
Luminile erau aprinse si vreo zece tovarasi chefuiau nevoie mare pe muzica
rusească difuzata de un patefon vechi. Usa clasei se deschise si în cadrul ei
se înfățișă o silueta neagră încadrată de noapte si luna; era Ion, cu barba
căruntă atârnându-i până la brâul înfășurat în chimir. Părul vâlvoi,
nepieptănat încadra un chip de om care datorita lucirii ochilor aducea a lup.
Sângele lor negru le inghetase in vine la vederea arătării de om. Ochii lui se
îndreptară către peretele dinspre răsărit, încruntându-se si mai mult la
nevederea luminii: v-am spus, draci ce sunteti, sa nu-mi luati Icoana! Ne-ati
luat casele, pământurile, țara, dar v-am spus sa nu îl luati si pe Hristos! Dar
ce vorbesc eu de lucruri sfinte, văd ca vouă vă e sete, ce bei, tovarășe
Alioșa, vinul Basarabiei? Nu mai bine iti dau eu oleaca de apă sfintită din
Prut? Amariei isi chemă printr-un șuierat camarazii, îl legă pe primarul comunist
cu mâinile la spate, si dădu ordin să i se aducă din Prut o galeată mare cu
apa. Se duse mai apoi până la subsol, unde stia el ca are într-o cămăruță
ferită câteva pipete cu ajutorul carora, în urrma cu câtiva ani, ii învata pe
elevi tainele chimiei; le găsise, acestea nefiind considerate periculoase de
catre comunisti. Reveni in clasa, si-i spuse tovarasului: acum cred ca este cam
miezul noptii, stai linistit, până dimineata te saturi de băut, dar nu vin
moldovenesc, ci apa de Prut, poate asa devii si tu un pic de român, daca tot
vrei sa conduci treburile pe aicea…
Si Alioșa tot a băut…până
dimineata cu pipeta, căci domnul învățător era destul de meticulous și se
plictisea greu, amănuntul asta uitasem sa-l spun.
Nu stiu cum si când a murit Ion;
pesemne că nu de moarte bună. In schimb, îmi aduc aminte ca bunica-mea mi-a
povestit ca odată a trecut Prutul pe sub apa, asa cum stia numai ea (spunea că
Hristos nu uita de ea nici acolo, si că îi dă aer), si că s-a dus în pădurea de
pe celălalt mal, într-un loc anume. A aprins o lumânare și s-a întors acasă cu
un topor.
În ajunul morţii înţeleptului SOCRATE, un prieten se duse să-l viziteze la închisoare şi dădu acolo peste un profesor de muzică, ce tocmai îl învăţa pe filosof un cîntec la liră.
- Păi cum – exclamă prietenul -, mîine vei muri şi astăzi mai înveţi un cîntec nou?!
La care Socrate i-a răspuns:
- Dar cînd să-l mai învăţ, dragul meu?
☺
Într-o zi, văzîndu-l ducele Jacques-Henri de Duras pe filosoful DESCARTES cum se delecta cu nişte specialităţi culinare, îi zise în zeflemea:
- Cum, şi filosofii mănîncă lucruri atît de bune?!
- De ce nu? – îi răspunse René Descartes. Îţi inchipui oare că Dumnezeu a creat lucruri delicioase numai pentru proşti?
☺
În carnetele sale, LEONARDO DA VINCI şi-a notat, alături de numeroase schiţe, observaţii, informaţii, impresii, şi unele anecdote spuse între prieteni. Iată una dintre ele:
Un pictor, fiind odată compătimit cu mirare de cineva că tocmai el, care a pictat tablouri atît de frumoase, are copii atît de urîţi, a răspuns: „Tablourile le-am pictat ziua, pe cînd pe copii i-am făcut noaptea!”.
☺
Cea mai importantă descoperire atribuită lui Pitagora este celebra teoremă care-i poartă numele. Legenda spune că, dîndu-şi seama el de importanţa extraordinară a descoperirii sale, a dat un mare ospăţ în cinstea zeilor, pentru care a sacrificat o sută de boi.
Despre această împrejurare HEGEL obişnuia să spună ironic: „A fost o veselie şi o sărbătoare a spiritului pe socoteala boilor!”.
☺
Se spune SOȚIA LUI PITAGORA era ea însăşi o femeie instruită şi inteligentă. Fiind odată întrebată după cît timp se purifică o femeie care s-a împreunat cu un bărbat, ea ar fi răspuns: „Cu propriul soţ, imediat; cu altul, niciodată”.
☺
TALLEYRAND stătea într-o zi între Doamna de Staël şi Doamna Récamier, galant cu amîndouă, dar totuşi cu o vădită înclinare spre cea de-a doua.
- În sfîrşit – spuse la un moment dat, iritată, Doamna de Staël –, dacă am cădea amîndouă în apă, pe care ai salva-o mai întîi?
- O, doamnă baroană – răspunse Talleyrand –, sînt sigur că înotaţi ca un înger!
☺
Filosoful francez FONTENELLE, nepotul lui Corneille, se duse într-o zi, dis-de-dimineaţă, cu o problemă urgentă, în vizită la o doamnă cu care era prieten. Doamna îl primeşte în capot şi se scuză:
- Vedeţi, domnule Fontenelle, mă scol pentru dvs.!
- Da, doamnă, dar vă culcaţi pentru altul! – mormăi filosoful.
☺
HENRIC VIII, regele Angliei, hotărî să trimită un episcop la Francisc I, regele Franţei, într-o vreme cînd relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate. Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi punea viaţa în primejdie.
- Să nu-ţi fie teamă! – ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi toţi francezii aflaţi în puterea mea.
- Vă cred – spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul dintre capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!
☺
NAPOLEON avea o formulă favorită pentru a-şi exprima dispreţul pentru cineva: „E penultimul dintre oameni!”. Întrebat odată de ce penultimul, împăratul a răspuns: „Ca să nu descurajez pe nimeni”.
Părintele Porfirie, mare duhovnic al Greciei contemporane, învăţa pe ucenicii săi faptul că multe din bolile lor se datorează gândurilor rele. Toate bolile de stomac, de intestine, de rinichi (piatra la rinichi), de ficat şi afecţiunile psihice se produc din cauza gândurilor rele şi a supărărilor lăuntrice.
Unele organe umane sunt, mai mult decât altele, îmbolnăvite de gândurile rele. De pildă, egoismul şi invidia îmbolnăvesc mai ales ficatul; pe când mânia, gelozia şi frica otrăvesc mai degrabă inima.
Efectul rău al gândurilor rele se poate observa foarte uşor din circulaţia sângelui. Astfel în urma unui acces de mânie se poate observa răcirea extremităţilor corpului uman.
Gândurile rele produc numeroase toxine în creier şi-n organism, iar gândurile pătimaşe înveninează toate celulele trupului. O criză de mânie poate distruge celulele nervoase, precum un scurtcircuit un bec electric.
Ȋndeosebi digestia suferă când creierul este neliniştit. Poţi să mănânci bine şi să elimeni normal şi totuşi ţesuturile să sufere de foame, dacă otrava supărării sau altă otravă mentală ţi-a stricat calitatea şi compoziţia sucurilor digestive. Când sufletul este deprimat de frică, de grijă, de gelozie, de mânie, sau de ură, sucul gastric este secretat în condiţii nepotrivite, este de calitate inferioară, nu mai are compoziţia chimică normală şi adeseori conţine toxine. Să nu staţi niciodată cu necazurile la masă, căci nimic nu distruge mai repede digestia decât o minte cu gânduri neliniştite şi pline de griji şi frică.
Grija, neliniştea, deznădejdea sau ideile panicarde, dacă ne copleşesc, ne micşorează energia şi vitalitatea, grăbesc rănirea şi scurteză viaţa. Cinci minute de mânie sau zavistie pot dăuna atât de mult sistemului nervos, încât vindecarea poate dura uneori mult timp, iar câteodată răul este ireparabil.
Să fii un exemplu demn de urmat, pe calea lui Hristos! în acest fel te vei izbăvi de gândurile rele şi de bolile tale.
Sursa: Parintele Daniel de la Rarau, Gandurile bune in viata crestinului ortodox. Viata ca o praznuire duhovniceasca, Ed. Panaghia, Colectia "Rugul Aprins", 2013
Azi vă vom arăta dovada clară că parizerul conține mult mai multe substanțe chimice decât carne…
Da, este adevărat, nu vă omoară pe loc, ci în câțiva ani. Sună tentant? Ești dispus să citești acest articol? Este spre binele sănătății tale să o faci!
Totul a început cu procesul de otrăvire a populației, ideea principală a acestui proiect fiind aceea de a nu omorâ consumatorul atunci când a digerat produsul, ci lent. Lent dar sigur, nu? Motivul este de la sine înțeles – Industria farmaceutică să prospere de pe urma îmbolnăvirilor!
Vorbim despre banalul parizer, cel care este consumat de sute de mii de români zilnic, îmbolnăvind tot același număr de persoane. Nu o spunem noi, ci dovezile cercetărilor. Dintre toate preparatele pe bază de carne, parizerul și crenvurștii sunt cele mai nocive.
În parizer se găsesc peste 48 de aditivi alimentari, astfel că demult producătorii de mezeluri nu își mai pun problema sănătății clientului.
Te-ai întrebat de ce mirosul și gustul parizerului nu mai este acela pe care îl știai din trecut? Tocmai ai aflat răspunsul! 14 aditivi, într-un produs, reprezintă 14 substanțe chimice, despre care nici cercetătorii nu pot da prea multe detalii, în ceea ce privește interacțiunea dintre ele, deoarece experiențe pe oameni nu s-au făcut, cel puțin nu în laborator.
Unul dintre acești compuși chimici este caragenanul, despre care se știe faptul că este cancerigen.
Statisticile arată clar faptul că, consumate constant, aceste substanțe chimice duc la apariția cancerului. Rata de îmbolnăvire este cel mai bun exemplu, din păcate! Rata mare a cancerului de colon se datorează consumului de mezeluri, deoarece anumiți coloranți, cum ar fi dioxidul de titan, au capacitatea de a penetra mucoasa stomacală, ajungând în sânge, apoi în organe, a menționat Dr Costel Stanciu (Președintele asociației Pro Consumatori)
Principalul ingredient este emulsia de șorici, adică emulsia de piele de porc, urmează carnea separată mecanic, aici vorbim despre resturile de carne, iar lista poate continua în același ritm, cancerigen!
Echipa Kanal D a dus la laborator o mostră de parizer, pentru a vedea ce conține cu adevărat. Rezultatul?
Cum producătorii aleg să nu pună prea multă carne, aceasta este înlocuită cu zaharuri, colagen și amidon, substanțe care sunt menite să atârne greu la cântar și să dea gustul de parizer. Un alt ingredient cheie al parizerului este carminul, colorant extras dintr-un gândac exotic. Așa că dacă nu aveți origini asiatice, probabil că nu vă este pe plac să aflați asta… insecta se numește coșenila și este folosită în aproape toate produsele procesate, din carne.
Iată mai jos Rețeta îmbolnăvirii?
– Resturi de pui
– Slănină
– Sare
– Piper
– Făină
– Zahăr
– Carmin
– Amidon
– Caragenan
– Peste 20 de aditivi alimentari
Deci, dacă acest produs ne îmbolnăvește, de ce îl mai găsim pe rafturile magazinelor? Dr. Costel Stanciu ne răspunde:
“Standardele aplicabile Industriei Alimentare, au fost abrogate, în sensul că au fost lipsite de caracterul de obligativitate. Astfel, ne mai fiind obligatorii rețetele, cei din afară au venit cu rețete nesănătoase, în care procentul de carne este sub 30% și a început astfel procesul de otrăvire lentă a populației”.
Acestea fiind spuse, îți adresez următoarea întrebare: mai poftești sau nu la cancer pe pâine?
Vezi mai jos video cu reportajul și spune-mi dacă vei mai mânca!
Prietenul si colaboratorul nostru Victor M. Ionescu a publicat o noua carte de poezie religioasa, intitulata "Lacrimi de mir" si ne invita sa-i fim alaturi la prima ei lansare, ce va avea loc sambata, 29 iulie, ora 17,00, in sala de festivitati a liceului "Dragos-Voda" din municipiul Campulung Moldovenesc.
Pentru cei care nu pot ajunge zilele acestea in Bucovina, Editura Sigma va organiza lansarea acestei carti in Capitala, la urmatoarea editie a Targului International de carte "Gaudeamus", ce va avea loc toamna aceasta (22-26 noiembrie) la pavilionul Romexpo din Bucuresti.
Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Imparatesei,
celei ce te sui de la pamant la cer, cantare cu cucernicie, pentru preacinstita
ta Adormire, aducem tie Nascatoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinta
peste moarte, de toate intamplarile aducatoare de moarte ne pazeste pe noi, ca sa-ti
cantam tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, care intru Adormirea ta, nu
ne lasi pe noi!
Icosul 1
Ingerul intâi statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de
Dumnezeu mutarea ei la cer, fara de grija si mai inainte sa vesteasca venirea
la ea a Fiului lui Dumnezeu. Si luminat stralucind inaintea ei stand, a zis
asa:
Bucura-te, preavesela Maica a
Imparatului;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu,
imparateasa cerului si a pamântului;
Bucura-te, preamarita, ca vine cu
slava la tine Fiul lui Dumnezeu sa te ia la cer;
Bucura-te, ceea ce esti
preamarita, prin vestirea ducerii tale catre Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, cea aleasa de Dumnezeu
din toate neamurile;
Bucura-te, sfanta incapere a
Cuvantului lui Dumnezeu;
Bucura-te, plinirea vestirii
profetilor;
Bucura-te, preacinstita cununa a
apostolilor;
Bucura-te, podoaba si stapanirea
ocarmuitorilor;
Bucura-te, infrumusetarea
arhiereilor si podoaba preotilor;
Bucura-te, povatuitoarea
monahiilor celor inteleptite de Dumnezeu catre Împaratia cea de sus;
Bucura-te, ceea ce deschizi usile
raiului neamului crestinesc celor care pururea te fericesc pe tine;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!
Condacul 2
Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat si Timotei,
cel incuviintat cu dumnezeiasca arhierie, vazand ceata apostolilor adusa cu
voia ta de fata pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta,
preanevinovati cantau lui Dumnezeu : Aliluia!
Icosul 2
Toata faptura cea intelegatoare, impreuna cu capeteniile cetelor
ceresti, au venit cu Imparatul lor, Care, in mainile cele incepatoare de viata,
a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinta fierbinte, cu multe
lacrimi a zis catre ea asa:
Bucura-te, Maica Facatorului
lumii care te-ai suit la cele fara de grija;
Bucura-te, ceea ce te-ai mutat la
largimile cele mari ale cerului;
Bucura-te, ca prin suirea ta, ai
sfintit cele patru stihii;
Bucura-te, ca prin mergerea ta,
ai veselit cele ceresti;
Bucura-te, ceea ce ai fost
primita in frumosul Ierusalim de sus;
Bucura-te, ceea ce cu bucurie ai
intrat in locasurile cele nefacute de maini omenesti;
Bucura-te, imparateasa
heruvimilor si a serafimilor;
Bucura-te, stapana ingerilor si a
arhanghelilor;
Bucura-te, mangaierea si
izbavirea credinciosilor;
Bucura-te, ajutorul si
sprijinirea mostenirii tale;
Bucura-te, solitoarea catre
Dumnezeu pentru tot neamul crestinesc;
Bucura-te, intru tot buna si
datatoarea tuturor bunatatilor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 3
Puterea celui de sus a rapit din India pe Toma, care prin oarecare voire
a lui Dumnezeu nu s-a intamplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu
sa fie de fata si a fost dus la mormantul cel primitor de viata. Deci pentru
Toma, fiind desfacut mormantul plecându-se sa o vada acolo, a cunoscut ca este
inaltata la cer si crezand vedeniei sale celei din calatorie prin vazduh, a
cantat: Aliluia!
Icosul 3
A inteles astfel ucenicul, ca din iconomia lui Dumnezeu i-a fost randuit
sa nu se intample sa fie la inmormantarea Maicii Domnului impreuna cu ceilalti.
Pentru aceea, bucurandu-se pentru Adormirea ei cea fara de moarte, a zis asa:
Bucura-te, ca ai fost luata de la
pamânt de Fiul tau;
Bucura-te, ca te-ai suit la cele
inalte spre a te indulci de slava lui Hristos;
Bucura-te, ca te-ai suit la cele
de sus inconjurata de toate capeteniile ingeresti si i-ai aruncat lui Toma
omoforul tau in vazduh, ca o adeverire, spre marturie;
Bucura-te, ca ai fost purtata de
heruvimi la cele mai presus de ceruri;
Bucura-te, ca ai fost inaltata cu
cantare de mare cuviinta prin portile ceresti de mai marii puterilor ingeresti;
Bucura-te, ca esti inconjurata si
fericita de toti locuitorii cerurilor;
Bucura-te, cer pamantesc, care
esti inaltata la locuinta Celui de Sus;
Bucura-te, tronul Domnului, care
esti inaltata de la pamânt la Imparatia cereasca;
Bucura-te, solitoarea noastra si
tare sprijinire la Fiul tau;
Bucura-te, chezasia noastra catre
Dumnezeu spre mantuire;
Bucura-te, imparateasa
crestinilor si ajutatoare pentru dobandirea Imparatiei ceresti;
Bucura-te, Maica Vietii, si, dupa
Dumnezeu, nadejdea vietii noastre celei vesnice;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 4
Vifor de ganduri netrebnice si necredincioase avand in sine evreul
Atonie, si vazând pe purtatorii de Dumnezeu apostoli ducand la mormant cu mare
cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca sa-l
rastoarne. Dar fara de veste, odata cu orbirea i s-au taiat si mainile, ce au
ramas lipite de pat. Acela apoi, prin credinta, Mama a lui Dumnezeu te-a
marturisit pe tine cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Auzind tainicii apostoli si singurii vazatori ai Cuvintului pe ingeri
cantand inalte cantari, la inmormantarea trupului celui de Dumnezeu purtator,
si vrand sa-i dea cinstea cea placuta lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a
canta asa:
Bucura-te, ceea ce ai luat
bunavestire, pentru mergerea ta la Imparatia Cea de Sus;
Bucura-te, ceea ce de la
binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;
Bucura-te, ca ai luminat multimea
heruvimilor cea prea cinstita;
Bucura-te, ca ai luminat firea
serafimilor cea preamarita;
Bucura-te, ceea ce ai fost de
patriarhii Avraam, Isaac si Iacov mai inainte inchipuita;
Bucura-te, ceea ce ai fost de
profet mai inainte vestita;
Bucura-te, ca ai infrant semetia
cea rea a evreului;
Bucura-te, ca ai dat lui vindecare;
Bucura-te, ceea ce ai intors
necredinta lui Atonie la credinta;
Bucura-te, ceea ce ai primit
pocainta lui;
Bucura-te, ca inalti la cer pe
cei ce au iubire si credinta catre tine;
Bucura-te, ca esti izbavitoarea
celor ce cu credinta tare cheama numele tau in ajutor;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 5
Sfintii apostoli, ca niste stele conduse de Dumnezeu fiind in lume
imprastiati pentru predicarea Evangheliei, rapiti au fost pe nori prin vazduh
si adusi spre inmormantarea Maicii Domnului, pe care cu laude si cu cantare
petrecandu-o impreuna cu ingerii cantau: Aliluia!
Icosul 5
Vazand vazatorii de Dumnezeu pe Stapanul lor luand in maini sufletul
Maicii Sale si cunoscand ca El este Domnul, s-au nevoit cu cantari sfintite a
lauda pe cea binecuvantata si au cantat asa:
Bucura-te, imparateasa, care ai
purtat pe Cel ce imparateste peste toate;
Bucura-te, cea ce si tu insati
esti purtata de mainile Fiului tau;
Bucura-te, sceptru imparatesc din
dreapta lui Hristos;
Bucura-te, stalparea porumbitei
cea din mana lui Noe;
Bucura-te, toiagul lui Aaron care
a odraslit neputreziciunea;
Bucura-te, crinul cel nevestejit
care a inflorit nemurirea;
Bucura-te, chivotul insufletit de
Dumnezeu al dumnezeiescului parinte David;
Bucura-te, psaltire si alauta
preafrumoasa ce ai ridicat marirea profetiei;
Bucura-te, chivot insufletit al
sfinteniei Domnului;
Bucura-te, viata care ne-ai adus
pe noi intru bucurie Domnului;
Bucura-te, cortul cel umbrit de
heruvimi;
Bucura-te, Sfanta Sfintelor cea
graita de serafimi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!
Condacul 6
Apostolii, purtatori ai cuvantului lui Dumnezeu in lume, dupa ducerea
Maicii Domnului la cele de sus, fiind asezati la obisnuita masa comuna si luand
o parte de paine si inaltand-o in numele Domnului, deodata au vazut de sus pe
imparateasa, Nascatoarea de Dumnezeu, impreuna cu ingerii purtatori de lumina
si auzind-o, dandu-le lor pace de la Fiul ei si Dumnezeu, au cantat: Aliluia!
Icosul 6
Stralucit-a noua de voie Hristos, Soarele dreptatii, din preacuratele
tale coapse si prin buna intelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat,
iar pe tine, Maica Lui din neam in neam te-a preamarit. Pentru aceasta si noi
te fericim, cantand tie:
Bucura-te, pururea Fecioara, ca
de toate neamurile in veci esti marita;
Bucura-te, prea buna si prea
indurata, asupra oamenilor mare ajutatoare;
Bucura-te, ca ai implinit
fagaduinta cetei ucenicilor;
Bucura-te, ca prin mijlocirea ta
dai pace lumii de la Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, privire preadorita si
dulce a sfintilor;
Bucura-te, bucuria cea intru tot
veselitoare a preacuvioaselor maici si a sfintelor fecioare;
Bucura-te, ca treci peste
corturile dreptilor din rai;
Bucura-te, ca indreptezi pe toti
spre dumnezeiasca slava cereasca;
Bucura-te, plinirea doririi
tuturor lucrurilor celor bune;
Bucura-te, inceputul mantuirii
omenesti;
Bucura-te, imparateasa celor ce
imparatesc dupa Dumnezeu pe pamant;
Bucura-te, Doamna si Stapana celor
ce domnesc dupa Domnul si Stapanul cerului;
Bucura-te, cea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 7
Pe toti, cei ce vor sa intre cu credinta in sfanta ta biserica,
Nascatoare de Dumnezeu, pururea ii miluiesti, iar pe cei ce te maresc, de toate
asupririle si supararile ii izbavesti. Pentru aceea, si binecredinciosului
nostru popor, care pururea te fericeste, invingere asupra potrivnicului ii
daruieste si toate cele de mantuire ne da noua, care ne rugam tie, cantand: Aliluia!
Icosul 7
Aratat-a faptura noua, aratandu-Se noua Domnul, Facatorul tuturor, prin
tine Nascatoare de Dumnezeu; iar tu, avand purtare de grija pentru noi, rudenia
ta, care cu cinste serbam Adormirea ta, primeste sa cantam tie unele ca
acestea:
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu,
cea aleasa dintre pamanteni;
Bucura-te, ceea ce esti mai
presus de cele pamantesti si de cele ceresti;
Bucura-te, ca te-ai suit mai sus
de heruvimi si de serafimi;
Bucura-te, ca ai adunat prin nori
ceata apostolilor la inmormantarea ta;
Bucura-te, caci cu puterea lui
Dumnezeu, dovedire invederata, dupa inmormantarea ta, inaintea lui Toma te-ai
aratat in vazduh, cand venea pe nori;
Bucura-te, ca prin aceasta ai
adeverit mutarea ta cu trupul la cer;
Bucura-te, ca ai dat lui Toma
omoforul tau, ca o podoaba de incredintare a mutarii tale;
Bucura-te, ceea ce esti
impodobita cu frumusetea tuturor virtutiilor;
Bucura-te, ceea ce ai primit in
pantecele tau pe Fiul lui Dumnezeu spre mantuirea oamenilor;
Bucura-te, ceea ce ai inflorit ca
un finic cu trupul;
Bucura-te, ca te-ai inaltat ca un
cedru in slava cea cereasca;
Bucura-te, pomul vietii cel sadit
in mijlocul raiului celui de sus;
Bucura-te, corabia cea
intelegatoare ce te-ai inaltat din potopul mortii, la cele de sus;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta, nu nu lasi pe noi!
Condacul 8
Ca pe un soare intru cele de sus, stiindu-te pe tine, stapana aleasa,
suita de Fiul tau inauntrul frumusetilor celor mai presus de fire si a bunatatilor
celor nespuse din ceruri, fiind tinuta cu placere in mainile Lui si cu bucurie
stand la dreapta lui cea incepatoare de viata, pururea cantam Lui: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul fiind ridicata la cele ceresti, iar pe cele pamantesti
nelasandu-le, Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tau ai fost purtata intru
cele nepatrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasa si cu totul
luminata ai intrat, de heruvimi si de toate puterile ceresti fiind inconjurata
si cantandu-ti-se unele ca acestea:
Bucura-te, al carei sfant suflet
se salasluieste in Sionul cel de sus si prealuminat;
Bucura-te, al carui trup
nestricacios se preamareste, impreuna cu sufletul;
Bucura-te, ceea ce ai intrat in
cetatea cea imparateasca a Atottiitorului;
Bucura-te, ceea ce te-ai inaltat
in raiul cel frumos, sadit sus in ceruri;
Bucura-te, ceea ce te-ai mutat in
cetatea impodobita cu pietre stralucitoare;
Bucura-te, ceea ce esti dusa in
cetatea cea inconjurata de ostile cele preainalte;
Bucura-te, ca esti luata mai
presus de ceruri de Fiul tau, cu buna cuviinta dumnezeiasca;
Bucura-te, ca esti mai cinstita
decat toate mintiile cele nematerialnice ale ingerilor;
Bucura-te, ceea ce duci
rugaciunea celor credinciosi, la Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce te rogi
neincetat pentru noi la scaunul Fiului Tau si Dumnezeu;
Bucura-te, solitoarea catre
Dumnezeu pentru mantuirea lumii;
Bucura-te, aparatoarea neamului
crestinesc, daruita de Dumnezeu;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!
Condacul 9
Toata firea ingereasca te inalta pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, iar
neamurile omenesti te maresc ca pe o maica a lui Dumnezeu si serbeaza
preacinstita Adormirea ta, imparateasa. Caci pamantenii prin tine se impreuna
cu cele ceresti, iar noi intr-un glas cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Cuvintele inaripate ale profetilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le
vedem implinite intru tine, Nascatoare de Dumnezeu. Caci cu adevarat ai nascut
noua pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezand taina Cuvantului lui Dumnezeu,
cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, inceputul cel deplin
al legii si al profetilor;
Bucura-te steaua lui Iacov, cea
prevestita de Varlaam;
Bucura-te, patul marelui Imparat,
cel vestit de Solomon;
Bucura-te, lana cea rourata de
Iisus, preainchipuita de Ghedeon;
Bucura-te, rugul cel nears, mai
inainte vazut de primitorul legii, Moise;
Bucura-te, munte sfant, privit de
barbatul doririlor;
Bucura-te, scara cereasca, vazuta
de Iacov;
Bucura-te, usa pecetluita si
neumblata, mai inainte vazuta de Iezechiel;
Bucura-te, soarele locuirii lui
Hristos, cel mai inainte aratat psalmistului David;
Bucura-te, taina ce s-a prezis de
profeti in multe chipuri;
Bucura-te, ca intru tine s-au
inchipuit cuvintele prezise ale tuturor profetiilor;
Bucura-te, ca ai primit toata
iconomia Celui de sus, pentru mantuirea lumii;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta, nu ne lasi pe noi!
Condacul 10
Vrand sa mantuiasca lumea, Domnul tuturor, din neamul pamantenilor te-a
ales pe tine Maica pentru Sine. Facandu-se om pentru noi, S-a suit la cer, de
unde Se pogorase si cu Sine te-a ridicat si pe tine, spre a petrece in slava
cea vesnica si a Împaratiei, impreuna cu Dansul fara de sfarsit. Pentru aceea,
ca un Dumnezeu, aude de la toti: Aliluia!
Icosul 10
Zid esti credinciosilor, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara. Si aparatoare
tuturor celor ce alearga la tine, Preacurata, caci tu te-ai mutat la ceruri ca
sa fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toti care canta tie:
Bucura-te, cetatea marelui
Imparat, asezata deasupra muntilor ceresti;
Bucura-te, zid si acoperamant, ce
nu te ascunzi de la a noastra staruinta;
Bucura-te, ca ajuti pe cei
credinciosi sa biruiasca uneltirile dusmanilor;
Bucura-te, ca ai infrant multimea
agarenilor;
Bucura-te, pazitoarea cea
neclintita a ortodocsilor;
Bucura-te, imprastierea
ereticilor;
Bucura-te, ca ne esti pace si
bucurie;
Bucura-te, ca ai calcat iadul cel
atotpierzator;
Bucura-te, cununa aleasa a celor
ce cu mintea intreaga lupta impotriva pornirilor trupului;
Bucura-te, preamarirea cea mult
pretuita a nevoitorilor mucenici;
Bucura-te, solitoarea odihnei
celei fericite a ostenitorilor cuviosi;
Bucura-te, datatoarea bucuriei
celei vesnice a monahilor celor ce bine au vietuit;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 11
Toata cantarea cetelor ingeresti celor insufletite de Dumnezeu lauda
Adormirea ta cea preacinstita, ceea ce esti cu totul laudata, stapana
imparateasa, de Dumnezeu Nascatoare. Iar noi din inima aducem tie, care esti
maica tuturor, smerita noastra rugaciune, impreuna cu ostile ceresti, cantand
unuia Dumnezeu, Celui ce dupa vrednicie te-a preamarit pe tine: Aliluia!
Icosul 11
Faclie primitoare de lumina cea adevarata te-ai aratat noua celor de pe
pamant. Caci tu luminezi sufletele si le indreptezi spre cunostiinta de
Dumnezeu, ale celor ce serbeaza mutarea ta cea cu totul cinstita. Pentru
aceasta cantam tie unele ca acestea:
Bucura-te, faclia cea nestricata,
a focului celui nematerialnic;
Bucura-te, aurora cea
netrecatoare, a luminii celei neinserate;
Bucura-te, luna stralucitoare din
Soarele dreptatii;
Bucura-te, lumina ce luminezi si
in intuneric;
Bucura-te, faclie pusa in
sfesnicul cel preainalt;
Bucura-te, izvorul vietii, cel
rasarit din mormant la lumina;
Bucura-te, maica luminii, care
calauzesti sufletele celor evlaviosi;
Bucura-te, Maica Dumnezeului
tuturor, care mangai sufletele celor intristati;
Bucura-te ceea ce daruiesti
sfarsit bun celor ce nadajduiesc spre tine;
Bucura-te, ceea ce la judecata
Fiului tau gatesti credinciosilor tai mostenirea celor din dreapta Lui;
Bucura-te, preafericita, ca prin
tine vom fi si noi fericiti, avandu-te pe tine ajutatoare si sprijinitoare in
rugaciuni;
Bucura-te, preabinecuvantata din
neam in neam, ca Domnul este cu tine si prin tine cu noi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 12
Vazand multimile ingeresti harul maririi in slavitul Tron ceresc daruit
Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu sederea de-a dreapta Fiului ei si
Dumnezeu, i s-au inchinat ei Scaunele si Puterile, au inconjurat-o
incepatoriile si capeteniile, i s-au plecat infricosati heruvimii, serafimii si
domniile impreuna cu arhanghelii si ingerii, care smeriti, o preamareau
cantand: Aliluia!
Icosul 12
Cantand intru tot cinstita ta Adormire, laudam toti inaltarea ta la
ceruri, imparateasa, Maica a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinteste, mareste si
miluieste pe toti cei ce cu dragoste te lauda asa:
Bucura-te, ceea ce ai curatit
pamantul cu pasii preacuratelor tale picioare;
Bucura-te, ceea ce ai sfintit
vazduhul cu suirea ta la cer;
Bucura-te, ceea ce te-ai suit la
inaltimea cereasca;
Bucura-te ceea ce privesti toata
frumusetea cea negraita;
Bucura-te, ca sezi intru slava
Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, ca te bucuri in veci
cu Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, frumusetea din dreapta
Domnului, care infrumusetezi pe toti cei ce in ceruri te fericesc pe tine;
Bucura-te, bucuria tuturor
pamantenilor care nadajduiesc spre tine;
Bucura-te, ceea ce esti imbracata
in soare, care stralucesti cu harul si cu marirea toata lumea;
Bucura-te, ceea ce te-ai fagaduit
a pazi si a mantui pe toti care te cheama din toata inima;
Bucura-te, Maica lui Dumnezeu,
ceea ce esti mai cinstita si de Dumnezeu Nascatoare numita;
Bucura-te, care de la rasarit si
pana la apus, esti preamarita de toti credinciosii ortodocsi;
Bucura-te, ceea ce esti plina de
har, care intru Adormirea ta nu ne lasi pe noi!
Condacul 13
O Maica prealaudata a Imparatului cerului si a pamantului, a lui Hristos
Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vietuieste si dupa moarte, primeste de
la noi, la cinstita Adormirea ta, aceasta rugaciune de acum si in viata aceasta
si, la vremea mortii noastre, scapa-ne de toata nenorocirea si chinul; si
Împaratiei celei ceresti ne invredniceste, imparateasa, pe noi cei care cantam
lui Dumnezeu : Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)
(Acest Condac se zice de trei
ori
).
Apoi se zice iarasi Icosul 1 (
Ingerul intâi statator, din cer a fost trimis, sa spuna Nascatoarei de
Dumnezeu, ...) si Condacul 1 (Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui
Dumnezeu, Imparatesei, ...).
Apoi se zice aceasta rugaciune:
RUGACIUNE CATRE PREASFANTA
NASCATOARE DE DUMNEZEU
Preasfanta stapana, de Dumnezeu Nascatoare,
departeaza de la noi, pacatosii si nevrednicii robii tai, trandavirea, uitarea,
nerecunostiinta, lenevirea si toate gandurile cele rele si viclene, urate si
defaimatoare. Alunga-le de la inimile noastre cele ticaloase si de la sufletele
noastre cele intinate si de la mintea noastra cea intunecata. Stinge vapaia
patimilor noastre si ne ajuta, ca neputinciosi santem. Fereste-ne de aducerile
aminte, de deprinderile cele viclene si de toate faptele cele rele, din noapte
si din zi si ne izbaveste de ele.
Ca prebinecuvantat si preamarit este
numele tau cel sfant, in cer si pe pamant, in vecii vecilor. Amin.
