Un mare ascet si mistic al Ortodoxiei noastre romanesti. A fost un om care prin cuvinte simple si prin smerenia si simplitatea sa atragea pe multi la credinta. Orice om care intra in relatie cu Dumnezeu intr-un mod mai profund decat suntem obisnuiti, poate deveni un sprijin multor oameni invaluiti de necazurile si ispitirile vietii acesteia.
Nu voi insista asupra vietii parintelui Cleopa, ca o puteti gasi foarte usor pe internet sau in cartea "Manca-v-ar raiul". Vreau sa astern in scris cateva ganduri si trairi ale mele la manastirea Sihastria toate in legatura cu acest om daruit de Dumnezeu.
Cand eram mic copil, mama mai organiza cu familia noastra mici pelerinaje prin Bucovina si pe la Neamt, noi fiind din Falticeni. Odata am ajuns la M-rea Sihastria dar nu am putut intra la parintele pentru ca se odihnea si nici nu se simtea prea bine. Alta data l-am vazut intr-o sarbatoare predicand pe o scena afara. Aveam doar 10 ani si nu mai retin nimic din ce a spus nici nu am fost impresionat atunci.
In anul 1998 cand parintele a murit eram in clasa a VI a. Vestea trecerii sale la Domnul am primit-o de la parintele nostru profesor de religie, Parintele Gheorghe Lungu. Acum aveam o orientare religioasa, dar nu bine definita.
Evlavia la Parintele Cleopa s-a declasat odata cu descoperirea cartilor sale. Apoi, am revenit la Sihastria la mormantul lui. Cam asa s-a intamplat cu multi din pelerinii care poate nu l-au cunoscut nici pe parintele Cleopa, nici pe Parintele Arsenie Boca sau pe Sf. Nectarie sau Sf. Ioan Rusul, etc.
Depinde cu ce gand te apropii de un loc sfant sau de un om cu viata sfanta. Am facut multe pelerinaje aici cu pelerini. Mereu am simtit o vibratie interioara la mormantul parintelui. In cimitirul M-rii Sihastria m-am simtit un pacatos intre sfinti. E un loc care prin tacerea lui, graieste totusi cu multa putere. De fiecare data cand ajung aici, imi vine sa nu mai plec. Ceva ma lipeste de cimitir. Acelasi sentiment il am si la Chilia Parintelui. In aceste locuri parca timpul se opreste in loc si te uita. Te rupi de lume si lumea uita de tine.
Aici la M-rea Sihastria intr-unul din pelerinajele noastre s-a intors si un pelerin ateu la Dumnezeu. Cu toate ca fusesem acuzati de nistre crestini prea evlaviosi cu nu s-au folosit duhovniceste, eu totusi am vazut lucrarea lui Dumnezeu in sufletul acestei persoane. Un simplu calugar ne-a vorbit in paraclisul manastirii. Credinciosii nostri au socotit cuvantul ca fiind unul slabut, ei neputand sa se foloseasca. Insa s-a folosit un suflet ratacit care a fost castigat pentru imparatia lui Dumnezeu. Ei nu s-au folosit ma gandesc din cauza mandriei, insa acest suflet care se credea ateu, a descoperit sensul vietii, L-a descoperit pe Dumnezeu.
De multe ori lucrurile simple sunt pline de sfintenie si de harul lui Dumnezeu. Cuvintele bine elaborate de multe ori nu ajung nici pana in tavan, dar cuvintele simple din inima ajung la inima si se inalta spre ceruri ca niste adevarate rugaciune si marturisi ale lui Hristos!
Mergeti la Sihastria!
Manca-v-ar Raiul! (se recomanda persoanelor care obisnuiesc sa injure sau sa blesteme, sa inlocuiasca cuvinte urate cu aceasta exclamatie care este in fapt o binecuvantare)
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu