La o mânăstire frumoasă din Moldova
veneau mereu în vizită pelerini din toată țara. Într-un cerdac la o chilie de
lemn stătea un monah bătrân și binecuvânta pe aceștia și dădea cuvânt de folos
oricui cerea de la dânsul. Într-o zi se abătu pe la acest monah o familie
venită în pelerinaj – soțul, soția și cei doi copii ai lor. Soția foarte
evlavioasă merse la părinte și primi binecuvântare împreună cu copii iar soțul
stătea un pic retras fiind necredincios și chiar impotriva acestor gesturi de
evlavie față de un om. Femeia zăbovi puțină vreme alături de bătrânul monah
încercând să afle de la dânsul cum să-l îndrepte și pe soțul ei pe calea
credinței.
La un moment dat soțul nervos, pentru
că el venise în pelerinaj doar ca simplu turist merse spre părintele bătrân cu
gândul de al ispiti și ai pune într-o lumină proastă întreaga credință. Și zise
monahului:
-”Auzi bătrâne! Spune-mi te rog
frumos, Dumnezeul ăsta al vostru care-L tot propovăduiți și cu care prostiți
lumea ar putea să creeze ceva atât de greu încât El însuși să nu poată ridica?”
Bătrânul zâmbi cu fața-i senină și
răspunse necredinciosului bărbat:
-„Dumnezeu Cel Adevărat, este un
Dumnezeu al iubirii, nu crează lucruri abstracte, toate au un rol în lumea
asta. Privește universul și minunează-te de el! Toate se mișcă într-o armonie
perfectă. Dumnezeu este armonie, El aduce pacea, bunătatea, înțelegerea și tot
binele din lumea aceasta. Răul nu este creat de Dumnezeu. Acolo unde apare răul
înseamnă că nu există binele. De ce? Pentru că pe om l-a făcut liber și-i
respectă libertatea. Avem un Dumnezeu tandru și iubitor și am putea spune că e
atât de gentil, nu intră în sufletul omului cu bocancul.”
-„Vezi zise bărbatul necredincios,
i-am spus eu nevestei mele că sunteți niște înșelători și vrăjiți lumea cu limbajul
ăsta sofisticat! Eu ți-am pus o întrebare și tu ai ocolit răspunsul precum
politicienii.”
-„Frăția ta nu m-a lăsat să termin!
Eu încercam să-ți explic câteva lucruri despre Dumnezeu înainte să-ți dau
răspunsul. De aceea ți-am spus că Dumnezeu nu face lucruri nesăbuite. Tu mi-ai
pus o întrebare prin care încerci să mă ispitești!”
-„Gata m-am lămurit, bătrânule, nu
ești capabil să-mi răspunzi și te-ai făcut de râs și față de copii aceștia care
așteptau și ei un răspuns concret de la mata. Adunați în jurul vostru toți
proștii și toți naivii ca să-i păcăliți voi! Dacă vine unu mai deștept, așa ca
mine, gata vă pune cu botul pe labe!” Monahul cu fața senină și zâmbitoare
spuse:
-„Da, Dumnezeu poate să creeze ceva
ce nu poate ridica!”
-„Ha, ha, ha! Auzi un Dumnezeu care
poate face ceva pe care nu poate ridica! Și ce ar putea face el așa de greu să
nu poată ridica? Te rog să-mi răspunzi, să văd și eu cât e de slab!” Atunci
bătrânul monah zambind răspunse necredinciosului:
-„Un prost ca tine, nu poate ridica!
Dumnezeu te-a făcut, ți-a dat inteligență, rațiune, suflet viu, sănătate și tot
ceea ce-ți trebuie să poți răzbi în viață și să-L recunoști ca Creator al tău.
Vrea să te ridice din prostia in care zaci, și nu poate că tu nu vrei. El îți
respectă libertatea și nu te ridică cu forța. Iar tu ești atât de prost și greu
că nu te poate ridica.”
Atunci copii au început să râdă,
șocați fiind de înțelepciunea monahului și de felul în care l-a rușinat pe
tatăl lor necredincios. Rușinat omul necredincios zise bătrânului:
-„Vreau părinte să stăm de vorbă!
Aveți timp și pentru mine?!?!?
http://ortodox.md/articole/monahul-necredinciosul/
Moldova Ortodoxă
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu