Cercetari recente asupra
dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt intr-adevar primii
profesori ai copiilor lor. In primii trei ani de viata ai copilului - tot ceea
ce parintii fac sau nu fac in mod obisnuit se va regasi mai tarziu si in obiceiurile
copiilor. De exemplu, copilul caruia i se citesc in mod curent povesti va
dovedi mai tarziu un interes mai mare pentru citit. Din pacate insa, nu prea
multi parinti isi fac timp pentru a le citi copiilor povesti in fiecare zi.
Primii 3 ani din viata copilului,
foarte importanti
Dupa primii trei ani de viata,
creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea unui creier de adult, asa
ca nu-i de mirare ca in acesti trei ani copilul isi dezvolta capacitatea de
invatare.
Atunci cand parintii le vorbesc,
le canta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe
receptie", adica se creeaza legaturi noi intre celulele nervoase, iar
legaturile vechi se intaresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie
sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o buna
stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).
Exemplul parintilor este esential
in formarea copilului
Atitudinea pozitiva a parintilor
fata de literatura si de citit in sine este de asemenea un factor ajutator in
procesul de invatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru
carti. Copiii care-si vad parintii citind cu placere vor invata astfel ca
cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi la invatarea lui in
scoala.
Orice parinte trebuie sa
inteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar invatarea este
mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca
incurajati-l/ajutati-l pe copil sa invete o poezioara un cantecel (de ce nu
chiar si in alta limba, fara insa a face o intreaga tevatura din asta) sau
chiar sa "regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie.
Doctorii incurajeaza cititul
povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a
legaturilor dintre parinte si copil, In plus, cititul povestilor sau rasfoirea
impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor clipe
fericite impreuna cu copiii. Parintii nu sunt insa in singurele persoane care-i
pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau
orice alta persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i
spuna povesti.
Vocabularul filmelor pentru copii
este redus
Desi exista un mare numar de
programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit
in astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carrte cu
povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la televizor intr-o zi
este echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In
consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel
putin pentru copiii mici mai ales in favoarea cititului. Chiar si in cazul in
care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti
parintii opteaza pentru acestea.
Sfaturi pentru activitatile de
citirea povestilor
Iata si cateva sfaturi, cativa
pasi de urmat, cand este vorba de o poveste spusa sau citita copilului. Aceste
sfaturi sunt valabile si in cazul unui cantec sau unei poezii.- Puneti
copilului o intrebare simpla la inceputul povestii, cum ar fi: "Vrei sa-ti
spun/citesc povestea despre Cenusareasa?" sau "Ti-ar placea sa-ti
spun o poveste despre un elefant?". Daca aveti o carte cu poze, aratati-i
o poza semnificativa si intrebati-l de exemplu: "Cum se numeste animalul
despre care este vorba in poveste?" sau "Iti place acest
animal?". In acest fel, copilul participa la poveste si va fi probabil
interesat de ea. Pe masura ce copilul creste, raspunsul la intrebarea pusa la
inceputul povestii de dvs. va putea fi dat eventual de catre copil la sfarsitul
povestii.
- Fiti pregatiti sa-i raspundeti
copilului la intrebarile puse, caci copiii au intotdeauna intrebari de pus.
Daca stiti raspunsul, dati-l pe loc, iar daca nu cautati-l in dictionare,
enciclopedii sau pe internet etc. Astfel copilul se va familiariza cu locurile
unde "pot fi cautate raspunsuri la intrebari" si va stii sa le caute
singur cand va putea sa citeasca.
-
Faceti comentarii asupra povestii, dar nu prea multe in timpul acesteia,
caci povestea este importanta. Din timp in timp puteti sublinia personajele,
scenele sau activitatile din poveste. Desigur, pentru copiii mici este bine
sa-i aratati pe pozele aferente povestii persoanele/animalele/plantele din
poveste si poate, pe o alta poza sa-l puneti sa recunoasca personajele pe care
i le-ati aratat anterior.
- Puneti o intrebare la sfarsitul
povestii, care sa-i dezvolte imaginatia copilului. Poate fi o idee de
continuare a povestii, de genul "Si ce crezi tu ca s-a intamplat mai
departe?" sau o alta idee de dezvoltare a povestii, cum ar fi: "Oare
ce s-ar fi intamplat cu Pinochio daca nu ar fi mintit si nu i-ar fi crescut
nasul?". Chiar si parerea copilului despre poveste este binevenita, cum ar
fi "Iti pare bine ca Scufita Rosie a scapat cu bine din gura lupului?"
Sfaturi pentru a invata copilul
despre lumea din jur
Iata si alte moduri in care-l puteti incuraja
pe copil sa invete despre lumea inconjuratoare: - spuneti-i poezioare/cantecele
pe dinafara si in timp ce-l invatati zambiti-i; copilul va intelege ca-i o
activitate placuta si va incerca la randul lui sa invete si el
poezioare/cantecelul dvs.
- cand copilul sta in bratele
dvs. in timp ce-i cititi o poveste, tineti cartea astfel incat sa o vada si el
si in timp va intelege ca cititul se petrece de la stanga la dreapta, mai ales
daca-l lasati sa intoarca el paginile;
- nu uitati ca invatarea este
permanenta, in orice zi, indiferent daca copilul merge in patru labute sau deja
vorbeste asa ca acordati-i toata atentia si ajutati-l sa invete si repetati-i
cand este nevoie tot ceea ce l-ati invatat;
- cultivati-i spiritul de
aventura, dar inteles in sensul bun al cuvantului; o noua pisica, o noua
jucarie, o noua mancare si chiar o pasare care se aseaza in gradina pot fi noi
provocari de a invata cate ceva despre lumea inconjuratoare
- lasati-l sa incerce pana
reuseste, cum ar fi cu jucariile pe care le monteaza si le demonteaza zilnic;
cand reuseste in ceea ce face simpla ivorba de incurajare din partea parintilor.
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu