Va prezentam chipul baljin al unui Sfant in viata: batranul Dobri Dobrev din Bulgaria
CERŞIND PENTRU HRISTOS
„Cine n-are bătrîni, să-şi
cumpere!”, zice proverbul. Bătrînul Dobri Dobrev din satul Baylovo (Bulgaria),
pe care-l puteţi vedea în pozele alăturate (un film cu el poate fi vizionat şi
pe youtube, fiind preluat de numeroase site-uri şi bloguri), ne-ar putea însă
cumpăra el pe noi, dacă am merita paralele…
Cine este moş Dobri Dobrev? Un
cerşetor ctitor în ţara lui şi căruia mărimile Bulgariei postcomuniste nu sunt
vrednice să-i dezlege curelele încălţămintelor!
Dobri Dobrev are 97 de ani şi
cerşeşte pe străzile Sofiei, luminos şi smerit. Ochii lui au o blîndeţe senină
de rai şi uitaţi-vă numai cu cîtă firească simplitate sărută, într-una dintre
poze, mîna unui copilandru! Locuitorii capitalei bulgare îl privescc ca pe un
sfînt coborît din paterice sau din icoane. E atît de pitoresc răsăritean la
înfăţişare încît, de cum îl vezi, analogiile cele mai nimerite ţi se par acelea
cu vechii anahoreţi ai pustiei sau cu mai recenţii „nebuni pentru Hristos” ai
creştinismului pravoslavnic.
În ţara poate cea mai
descreştinată din Balcani, unde nu mai există decît cîteva mînăstiri în
funcţiune, iar bisericile sînt chiar mai goale decît în Occidentul
franco-germanic şi anglo-saxon (unde, dacă nu-s muzee, ajung restaurante şi
săli de şedinţe), nonagenarul Dobri Dobrev cerşeşte nu pentru sine (căci pare a
nu avea nimic din trebuinţele omului lumesc de azi, iar hrana lui de căpătîi
rămîne rugăciunea, care nu costă nimic), ci pentru Hristos.
Poate fi văzut, de regulă, fie în
faţa Catedralei „Sfîntul Alexandru Nevski”, fie în faţa Bisericii „Sfinţii
Chiril şi Metodie”, cu o cutiuţă de tablă sau de plastic în care adună „milele”
trecătorilor, donînd apoi toţi banii agonisiţi fie lăcaşurilor şi aşezămintelor
bisericeşti, pentru restaurare sau subzistenţă, fie fraţilor creştini mai
săraci sau mai nevolnici decît el.
Pînă deunăzi, bătrînul în opinci
donase numai Catedralei „Sfîntul Alexandru Nevski” suma de… 35.700 de leva
(20.000 de euro!), cum rezultă chiar din condicile parohiale! Cu banii lui
multe s-au construit pe pămînt, iar el însuşi şi-a construit, din cerşit, casă
în ceruri. Şi numai Dumnezeu ştie cîte suflete se vor fi trezit, prin pilda lui
simplă şi înduioşătoare, din uitarea sau indiferentismul religios ale acestui
tîrziu de lume!
Ce creştin n-ar recunoaşte aici
lucrarea lui Dumnezeu, Cel întotdeauna şi pretutindeni viu şi prezent prin
sfinţii Lui, pe care-i ridică adesea, spre pildă sau spre dojană, tocmai acolo
unde şi atunci cînd comunitatea de credinţă pare mai tulbure şi mai ruinată?
Cerşetorul Dobri Dobrev, omul lui
Dumnezeu, săracul bogat al miracolului evanghelic, răscumpără vremurile sub
bucata lui de cer şi este poate – umil şi nediscursiv – „conştiinţa mai bună” a
Bulgariei lui natale şi a întregului nostru Răsărit ortodox.
Răzvan CODRESCU
(Text apărut, cu minime
diferenţe, în numărul pe aprilie 2011 al revistei Lumea credinţei. Fotografiile
sînt preluate de pe internet.)
~~~+~~~
Cerşetorul care ctitoreşte
biserici [1]
Familia Ortodoxă, nr. 4 (27) /
2011
“Nu judecaţi ceva înainte de
vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse… şi va vădi
sfaturile inimilor” (I Corinteni 4, 5).
În vălmăşagul pestriţ al unei
capitale contemporane, cu uşurinţa ar putea trece nebăgat în seamă un chip
precum cel al bătrânului Dobri Dobrev, pe care oamenii l-ar încadra grabnic în
rândul numeroşilor cerşetori şi săraci din Sofia. Nu mulţi sunt însă aceia care
îl cunosc cu adevărat pe acest bătrân de 96 de ani şi ştiu lucrarea sa. Poate
părea greu de crezut că cea mai mare biserică din Balcani, catedrala
patriarhală şi simbolul oraşului, în care se adună să slujească în sobor lună
de lună mitropoliţii Bulgariei, a primit de curând un uriaş ajutor financiar din
partea lui bătrânului Dobri, urmaş al cuvintelor Apostolului „ca gunoiul lumii
ne-am făcut, lepădătura tuturor până acum” (I Corinteni 4:13).
Această faptă ar fi rămas ascunsă
cunoştinţei omeneşti dacă, anul trecut, Preasfinţitul Tihon al Tiveriopolei n-ar
fi vestit-o presei: „Nu mi-a venit să cred când am văzut chitanţa, şi e
incredibil, dar cel mai mare donator al Catedralei Patriarhale este Moş-Dobri,
cerşetorul îmbrăcat în costum popular pe care toată lumea-l ştie, cel ce se
închină înaintea tuturor. Bătrânul acesta a dăruit Catedralei suma de 35.700 de
leva (aproape 20.000 de euro). Acest om atât de sărac şi de modest a făcut cea
mai mare donaţie din ultimul deceniu pentru biserica Sfântului Alexandru
Nevski!”.
În 1988, dedo-Dobri, cum îi zic
bulgarii, a renunţat la vechea sa viaţă, începând să cerşească pe străzi şi în
biserici. Acest bătrân, cu un venit lunar de 80 de euro, călătoreşte aproape în
fiecare zi din satul său, Bailovo, până Ia Sofia, pentru a aduna bănuţ cu bănuţ
– însă niciodată pentru sine! Mulţi dintre locuitorii Sofiei I-au văzut pe
Dobri stând, an de an, cu un pahar în mână, pentru a aduna bani — pe care îi
dădea apoi unui cunoscut, ca să-i depună într-un cont bancar. A strâns mai
întâi bani pentru reconstruirea Mănăstirii Eleşniţa, aflată la câţiva kilometri
depărtare de capitala Bulgariei. Cu ajutorul lui Dumnezeu, în 2006 biserica
mănăstirii a fost renovată şi sfinţită. În mai 2009 s-a dus la epitropul
Catedralei Sfântului Alexandru Nevski, căruia i-a zis doar atât: „Vino cu mine,
să-ţi dau nişte bani pentru biserică!” Ce l-a determinat pe acest bătrân, cu un
chip ce pare să iasă din cărţile sfinte, să se îndeletnicească cu aşa ceva?
Doar Dumnezeu ştie! întrebat de ce a facut-o, Moş-Dobri a răspuns simplu:
,Adunăm bani pentru mănăstiri. Refacem bisericile aflate în nevoie. Le
reconstruim, le renovăm — nu facem prea mult, dar… atâta putem“.
Numele bătrânului Dobri din
Bailovo şi suma donată au răsunat ca o mare palmă pe obrazul tuturor
politicienilor şi oamenilor de afaceri locali, care, deşi au vorbit şi au
promis multe, până la urmă n-au ajutat cu nimic Biserica, facându-l pe un
cunoscut jurnalist bulgar să exclame: „În ce hal a ajuns societatea noastră,
dacă cel mai mare donator dintre noi este un bătrân sărac! Şi când Biserica ne
cere ajutorul pentru a reda măreţia Catedralei Patriarhale, să nu ne
îndreptăţim că nu putem, fiindcă Moş-Dobri ne arată zi de zi că se poate —
chiar şi păstrând tăcerea“.
Bătrânul Dobri, acest tăcut
luptător creştin, vine zi de zi să se închine liniştit în Catedrala Sfântului
Alexandru Nevski, aşezându-se apoi la ieşire, unde îi salută pe toţi şi se
închină înaintea tuturor, luându-şi rămas bun de la oameni cu cuvintele:
„Bucuraţi-vă întru Domnul!” Ne simţim datori să încheiem cu câteva cuvinte
adunate din înţelepciunea simplă, dar vie a lui Moş-Dobri, acest om ce „nu este
din lumea aceasta” (Ioan 18:36): „Sunt două voinţe, una a lui Dumnezeu, alta a
diavolului. Şi purtăm un război în mintea noastră. Cred că trebuie să urmăm şi
să ne supunem voii lui Dumnezeu — aşa să ne ajute Domnul! Voinţa cea bună este
dreaptă şi adevărată. Toate ale acesteia sunt bune. Trebuie să nu minţim, să nu
furăm, să nu săvârşim curvie. Trebuie să ne iubim unul pe altul, aşa cum ne
iubeşte Dumnezeu – învredniceşte-ne, Doamne!“.
Traducere şi adaptare de Radu
Hagiu
[1] Articol apărut în revista
Familia Ortodoxă, luna Aprilie, nr. 4 (27) / 2011, pp. 27-28
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu