Gândiţi-vă,
români, la Eminescu
Şi fruntea
la icoana lui plecaţi,
Bătrâni şi
tineri să-nchinăm omagiu,
Celui mai
drag Luceafăr dintre fraţi.
Gândiţi-vă,
români, la Eminescu,
El e mereu
cu noi...Etern va fi...
E diamantul
poeziei noastre
Din alte
vremi, din alte sihăstrii.
Ştiu, este
greu...Ne-ncearcă vremuri grele,
I-aşa
departe timpul său de noi,
Dar poezia-i
e mereu aproape...
Citindu-l
cele vechi, s-or face noi.
Ninge-i,
Părinte, linişte şi pace
Celui ce-a
fost mereu neliniştit,
Ce ţara şi-a
iubit cu prisosinţă
Şi prin
iubire s-a făcut iubit.
Ninge,
Părinte, peste el cu inimi,
Ninge cu
codrii şi alei de tei,
Sărută ochii
lacului albastru...
E Eminescu
zeul intre zei.
Mi-e dor de
el...Îl simt păşind prin Reghin,
În altă
epocă, în alt decor,
Cu mantia de
poezii pe umeri,
Cu părul
mirosind a merişor.
Mi-e dor de
el iar Reghinu-l aşteaptă...
Oraşu-i
însetat de absolut,
Să vină
Eminescu....Vom pricepe!
O vom lua
din nou de la-nceput.
Spiritul său
în veci de veci n-a piere,
E Eminescu
sprijinul ceresc,
E universul
său de poezie
Trăind în
orice suflet românesc.
Oriunde-am
fi, oriunde ne vom duce,
Pe plaiuri
mioritice, târzii,
El,
Demiurgul poeziei noastre,
Ne
însoţeşte-n fiecare zi.
Să îl
iubiţi, să-l recitiţi, prieteni,
Noi, fără
el, am deveni un mit..
El e izvorul
lacrimilor noastre,
Al
începutului...Fără sfârşit...
Mugurel
Puşcaş
(Liga
Scriitorilor din România)
(vol."Cabana
de foc")
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu