Marturia părintelui S.:
„Pe când eram copil de nouă ani, pe data de 29 mai
1962 mă jucam cu alţi copii. Deodată unul dintre ei m‑a lovit foarte tare. Atunci mi‑am
pierdut cunoştinţa.
Apoi am văzut că sufletul meu ieşise din trup şi se
îndrepta către un loc unde era foarte întuneric. Deodată a apărut un Înger
luminos, care m‑a luat în braţe
şi, aşa
cum îl ţineam şi
eu, a început să zboare în sus cu multă repeziciune.
În drumul nostru vedeam vămile una deasupra
celeilalte şi pe demoni stând acolo, dar noi treceam pe lângă ele la distanţă
şi cu mare iuţeală.
Ne‑au oprit însă la ultima vamă, fiindcă furasem stiloul unui coleg de‑al meu. Dar Îngerul i‑a spus:
– Îl duc la Domnul.
Şi astfel, am continuat drumul. Am ajuns apoi într‑un
loc de deasupra căruia se revărsa multă lumină
şi de aceea nu puteam privi decât în jos. Îngerul s‑a oprit puţin mai sus şi a spus:
– Doamne, acesta este încă foarte mic.
Atunci am auzit o voce dulce şi foarte frumoasă
răspunzându‑i Îngerului:
– Acesta Mă va sluji.
Îndată Îngerul m‑a luat şi am început să zburăm iarăşi
spre pământ
cu multă iuţeală. M‑a dus la spital, unde se afla trupul meu pe care îl vedeam. Îngerul m‑a lăsat
fără să
spună nimic şi
a plecat.
Apoi mi‑am revenit şi în scurt timp am uitat cele
petrecute. Mi le‑am amintit însă
foarte bine în 1995 (după treizeci de ani), când am devenit monah şi hotărâsem
să primesc şi
preoţia.
Cred că Dumnezeu a îngropat toate acestea în
memoria mea ca să pot să‑mi manifest liber voinţa şi alegerea”.
Sursa:
marturieathonita.ro/intoarcere-din-cealalta-viata/
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu