Acum câțiva ani, când eram preot paroh la Sfânta
Biserică a Sfântului Vasilie din Pireu, m-a chemat de urgență un bărbat de 42
de ani, pe nume Xenofont, să-l spovedesc. Când am mers, l-am găsit într-o stare
jalnică. Cancerul cu nestăvilitele lui metastaze îi cuprinsese și capul. Zilele
lui îi erau măsurate. Era singur în salon, și fiindcă celălalt pat era liber,
mi-a povestit cum a crezut, de vreme ce era, așa cum accentuat el, un „ateu
neînduplecat” și necredincios.
„Am
venit aici, în acest salon cu două paturi, de vreo 35 de zile. Lângă mine, pe
celălalt pat, era deja un alt bolnav în vârstă de vreo 80 de ani. Acest bolnav,
Părinte, în ciuda înfricoșătoarelor dureri la oase – acolo îl atacase cancerul
-, spunea mereu: «Slavă Ție, Dumnezeule! Slavă Ție, Dumnezeule!». După aceea
mai spunea și alte rugăciuni, pe care eu, neîmbisericitul și ateul pentru prima
oară le auzeam. Și de multe ori, după aceste rugăciuni, se liniștea – nu-mi
puteam da seama în ce fel – și-l cuprindea un somn dulce. După vreo două-trei ceasuri
se trezea din pricina durerilor insuportabile și iarăși începea: «Hristoase al
meu, Îți mulțumesc! Slăvit să fie Numele Tău! Slavă Ție, Dumnezeule! Slavă Ție,
Dumnezeule!». Eu urlam de durere, iar el, deși era cuprins de nesuferite
dureri, Îl slavoslovea pe Dumnezeu. Eu Îl huleam pe Hristos și pe Maica
Domnului, iar el Îl fericea pe Dumnezeu, Îi mulțumea pentru cancerul pe care i
l-a dat și pentru durerile pe care le avea. Atunci eu mi-am ieșit din fire nu
numai din pricina durerilor înfricoșătoare pe care le aveam, ci și pentru că îl
vedeam pe bolnavul de lângă mine slavoslovindu-L mereu pe Dumnezeu. El se
împărtășea aproape în fiecare zi, iar eu vomitam din pricina greții.
–
Încetează odată să mai spui mereu: «Slavă Ție, Dumnezeule!». Nu vezi că Acest
Dumnezeu, pe Care tu Îl slavoslovești, ne chinuie atât de cumplit? Dumnezeu
este Acesta? Nu există. Nu! Nu există…
Însă
acela mi-a răspuns cu un glas dulce:
–
Există, fiul meu, există și este un Părinte iubitor, pentru că prin boală și
dureri ne curăță de multele noastre păcate. Așa cum, dacă te-ai fi îndeletnicit
cu o muncă grea, în care hainele tale și trupul tău s-ar fi umplut de murdărie
și ar fi trebuit o perie aspră pentru a te curăța bine și tu și trupul tău și
hainele tale, în același chip și Dumnezeu folosește boala ca un curățitor
binefăcător al sufletului, pentru a-l pregăti pentru Împărăția Cerurilor.
Răspunsul
lui m-a enervat și mai mult și am început să-L înjur pe Dumnezeu și pe demoni.
Apoi am început să strig:
–
Nu există Dumnezeu! Nu cred în nimic… Nici în Dumnezeu, nici în basmele pe care
mi le spui despre Împărăția Dumnezeului tău…
Îmi
aduc aminte de ultimele lui cuvinte:
–
Așteaptă și vei vedea cu ochii tăi cum se desparte sufletul de trupul unui
creștin care crede. Eu sunt păcătos, însă mila lui Dumnezeu mă va mântui.
Așteaptă și vei vedea, și vei crede.
Și
această zi a sosit. Cei de la spital au vrut să pună un paravan, așa cum era de
datoria lor, însă eu am protestat și le-am spus: „Nu, pentru că vreau să văd
cum moare acest bătrân”. Îl vedeam cum slavoslovea mereu pe Dumnezeu. Uneori
zicea câte un „bucură-te” pentru Maica Domnului, care mai târziu am înțeles că
se numește Acatist. Apoi a cântat încetișor „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară”,
„Pentru mulțimea păcatelor mele…”, „Cuvine-se cu adevărat”, făcând în același
timp de multe ori semnul Sfintei Cruci.
La
un moment dat și-a ridicat mâinile în sus și a spus:
–
Bine ai venit, Îngerul meu! Îți mulțumesc că ai venit cu atât de strălucitori
însoțitori ca să-mi iei sufletul. Îți mulțumesc! Îți mulțumesc!
S-a
ridicat puțin, apoi și-a ridicat iarăși mâinile în sus, și-a făcut semnul
Sfintei Cruci, și-a pus mâinile cruciș pe piept și a adormit. Dintr-odată
salonul a fost inundat de lumină, parcă au intrat în el zece sori, atât de mult
s-a luminat camera. Da, eu necredinciosul, ateul, materialistul, îngâmfatul,
mărturisesc nu numai că a strălucit camera, ci și o nespusă mireasmă s-a
răspândit în ea. Și nu numai în ea, dar și pe hol, iar cei care erau treji și
puteau merge, alergau încolo și-ncoace pentru a depista de unde venea acea
ciudată mireasmă.
Și
astfel, Părinte, am crezut și după trei zile am chemat un duhovnic. A doua zi
i-am luat în primire pe ai mei, pe mama, pe tata, apoi pe cei doi frați mai
mari ai mei, pe femeia mea, pe rude și pe prieteni, și am strigat la ei:
–
De ce nu mi-ați vorbit niciodată despre Dumnezeu, despre Maica Domnului și
despre Sfinți? De ce nu m-ați dus niciodată la Biserică? De ce nu mi-ați spus
că există Dumnezeu și că există moarte și cândva acest suflet se va despărți de
trup ca să dea socoteală de cele pe care le-a făcut? De ce m-ați îmbrâncit în
ateism și marxism cu comportarea voastră? Voi m-ați învățat să înjur, să fur,
să înșel, să mă mânii, să pizmuiesc, să spun mii de minciuni, să nedreptățesc,
să desfrânez… Voi m-ați învățat să fiu viclean, lăudăros, invidios, iubitor de
argint și rău. De ce nu m-ați învățat virtutea? De ce m-ați învățat dragostea?
De ce nu mi-ați vorbit niciodată despre Hristos? De ce? De acum înainte până ce
voi muri, îmi veți vorbi numai despre Dumnezeu, despre Hristos, despre Maica
Domnului, despre Îngeri și Sfinți. Despre nimic altceva.
Veneau
ai mei, rude, prieteni, cunoscuți și-i întrebam pe fiecare separat sau pe toți
împreună:
–
Aveți să-mi spuneți ceva important despre Dumnezeu? Spuneți-mi, că pe El merg
să-L întâlnesc! Dacă nu știți, mergeți și învățați! Zilele trec și eu voi
pleca.
La
unul sau doi vizitatori le-am spus:
–
Dacă nu știi și nu crezi, pleacă!
Acum
cred cu toată inima mea și vreau să-mi spovedesc toate păcatele mele de când
eram copil”.
Xenofont
care se spovedea acum, era hotărât și neîndurător cu vechiul Xenofont. Și mila
lui Dumnezeu cu el a fost mare, foarte mare. S-a spovedit cu sinceritate, s-a
împărtășit de două-trei ori, apoi, după o luptă de câteva zile cu cancerul, a
plecat în deplină pocăință, cu credință vie, în pace, slavoslovindu-L și el pe
Dumnezeu.
Protop. Ștefan Anagnostopulos
Din
Cartea: Cunoștințe și trăiri ale Credinței Ortodoxe
SURSA: http://marturieathonita.ro/inceteaza-sa-mai-spui-mereu-slava-tie-dumnezeule/
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu