A murit bătrânul vostru preot şi în
locul lui a venit un teolog foarte tânăr. Bătrânului preot îi sărutaţi cu
plăcere mâna, dar vi se pare că e un lucru nelalocul lui să-i sărutaţi mâna
unui preot cu mult mai tânăr decât dumneavoastră. Oare n-aţi auzit istoria cu
cneazul Miloş şi tânărul preot? Ea sună astfel: un preot tinerel slujea
liturghia în Kraguievaţ, fiind de faţă cneazul Miloş. Bătrânul cneaz era
neobişnuit de evlavios. Slujba nu începea în biserică până nu venea el. În
biserică stătea la locul său ca împietrit şi se ruga lui Dumnezeu cu inimă
înfrântă. După ce tânărul preot a terminat slujba, a întins către cneaz crucea
şi anafura. Cneazul a sărutat crucea, apoi a apucat şi mâna preotului ca s-o
sărute. Tânărul şi-a tras-o, ca şi cum s-ar fi ruşinat că bătrânul domn al
ţării îi sărută mâna. Cneazul Miloş l-a privit şi a zis: „Dă-mi mâna s-o sărut!
Nu sărut mâna ta, ci sărut cinul tău, care e mai bătrân şi decât tine şi decât
mine”.
Prin aceasta socot că totul s-a
spus şi s-a lămurit. Bătrânul cneaz a grăit în biserică şi a spus cuvinte ca de
la însuşi Duhul lui Dumnezeu. Cugetaţi singur: dacă preotul vostru are 25 de
ani, în schimb cinul lui are 1900. Şi când îi sărutaţi mâna, sărutaţi cinul
care de la apostolii lui Hristos a trecut asupra multor mii de slujitori ai
altarului lui Dumnezeu. Iar sărutând cinul preotului sărutaţi şi pe toţi marii
sfinţi şi vrednicii duhovnici care au purtat acest cin de la apostoli până
acum. Sărutaţi pe Sfântul Ignatie, şi pe Sfântul Nicolae, şi pe Sfântul
Vasilie, şi pe Sfinţii Sava, şi Arsenie, şi Ioanichie, şi pe mulţi-mulţi alţii,
care pe pământ au fost podoabă a pământului, iar acum sunt în cer podoabă a
cerului, şi care sunt numiţi: „îngeri pământeşti şi oameni cereşti”. Aşadar,
sărutarea mâinii preotului nu este sărutare obişnuită, ci este, după cuvântul
apostolului Pavel, sărutare sfântă (I Cor. 16, 20).
(Episcop Nicolae Velimirovici,
Răspunsuri la întrebări)
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu