Parcul Morarilor este cel mai mare parc din cuprinsul cartierului Pantelimon, o oază de verdeață. Aproximativ în centrul parcului este un lac, LACUL MORARILOR, străbătut de un pod acoperit cu piatră cubică. De aici se pot vedea plutind pe lac rate salbatice dar si broaste testoase. In lac se mai pot vedea si pestisori ce sunt hraniti adesea de copii de pe pod.
Au fost plantați copaci printre
care multe magnolii ce arată superb primăvara. Parcul în sine, aduce un aer mai
proaspăt și ce te ajuta sa te deconectezi si sa te relaxezi. Parcul nu este foarte mare in
comparatie cu marile parcuri Herastrau, Cismigiu sau IOR, insa nici mic nu e!
Din toamna anului 2015 au fost
stransi aproape toți câinii vagabonzi. Prin urmare, te poti plimba linistit
prin parc!
Iata o serie de informatii
interesante legate de istoricul parcului Panteliom culese de pe situl http://makeapoint.ro/:
Primele informații culese despre
Pantelimon sunt din 1955, despre zona Socului. Pe atunci, casa de pe strada
Sitarului, despre care se povesteşte a fost făcută cu împrumut de la bancă, de
către meşteri italieni, casă de cărămidă, cu un etaj (demolată în 1983). Strada
avea doar patru case.
Amintirile despre Şoseaua
Pantelimon se concentrează asupra spaţiului din cartier. Şoseaua era mult mai
largă având următoarele repere : Spitalul Sf. Pantelimon s-a construit pe loc
viran, la marginea străzii; Biserica de la Morarilor era chiar la şosea; strada
era până la Încerc; blocul cu Ambianţa (de mobilă) a fost construit luând din
şosea.
La început şoseaua era pavată cu
piatră albă, iar trotuarele erau nepietruite, fiind prevăzute cu alei de
pământ. În acea perioadă nu erau încă blocuri, numai case fără etaj, cu grădini,
”aşezate, nu garduri măreţe cum erau în Foişor, în zonele mai bogate”(D.V.).
Dezavantajul acestei perioade şi a acestor case era că nu aveau apă şi canalizare.
Apa se lua de la cişmeaua din curte. Atmosfera era de sat, liniştită, cu copii
care se jucau pe străzi. Maşini erau puţine, în schimb erau tramvaie care “circulau
foarte bine, din cinci în cinci minute”. O altă amintire din acea perioadă este
despre lacul Morarilor care pe atunci era neamenajat, cu stufăriş şi se vedea
de la şosea (din tramvai). Tot aici se găsea o moară, în dreptul actualelor
blocuri D1-D2. Cineva menţionează că ceva mai târziu acestei perioade, în
dreptul podului de pe lac erau nişte clădiri unde îşi aveau sediul arhivele
statului.
Poveştile copiilor care au
crescut în Pantelimon sunt cel mai des legate de Parcul Morarilor: săniuşul –
“era periculos iarna să nu ajungi în lac de pe deal, nu era gard, părinții ne
spuneau că au murit copii în lac”; erau doar câteva leagăne de fier – “dar
inventam noi jocuri cu ele”; copii care reuşeau să scape de supravegherea
adulţilor făceau baie în lac, la pod: “mă speria bunica că sunt lipitori”.
Locurile preferate erau podul sau
pe deal , unde se juca fotbal (”unde sunt acum tunurile”), un alt loc fiind
fântâna din Parcul Florilor care nu funcţiona “şi ne jucam înăuntru, ne dădeam
cu rolele”. O mamă îşi aminteşte că în parcul copiilor (în Parcul Morarilor)
era numai praf, că nu mai era nisip şi că era foarte murdar. Despre acest parc
am surprins o relatare interesantă înainte să fie amenajat: “Era dubios,
noaptea trebuia să traversezi pe lânga el [pe Şoseaua Morarilor], nu era lumină
şi mereu se auzeau zgomote, ţipete.” Şi despre parcul Florilor se povesteşte
cum era neamenajat, “cu mulţi boschetari şi oameni dubioşi”.
Un istoric interesant al
cartierului Pantelimon gasiti aici:
http://makeapoint.ro/blog/wp-content/uploads/2011/12/CartierulPantelimon_RaportCercetare.pdf
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu