Arătarea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos în anul 1926, la 30 iulie, ora 8 dimineaţa, în apropierea Kievului,
între satele Demidovo şi Gledovka la doi copii: Nicolae, de 11 ani (Nicolae
Maximovici Kuprenko), şi Emilian, de 14 ani (Emilian Ivanovici Feşcenko).
Cu o săptămână înainte de aceasta,
la 24 iulie, în noaptea dinspre duminică, Mântuitorul i S-a arătat în vis lui
Emilian şi i-a spus:
-Tu Mă vei vedea în realitate
împreună cu alt băieţel. Să nu vă speriaţi!
Tot atunci El l-a blagoslovit
arhiereşte, cu ambele mâini şi, întorcându-se către Răsărit, s-a făcut nevăzut.
Emilian a început să se roage în vis, însă a fost trezit de către stăpân.
Peste o săptămână, la 30 iulie,
aceşti ciobănaşi îşi mânau vitele pe imaş şi au făcut cunoştinţă, asta părând a
fi o simplă întâmplare. Era ora 8 dimineaţa şi ei se pregăteau să dejuneze,
când dintr-odată a străluminat puternic un fulger. Emilian s-a gândit:
-Oare de ce o fi strălucit atât de
puternic fulgerul? Nicolae a spus: -Probabil va ploua! Însă Emilian a
continuat:
-De unde să plouă, dacă pe cer nu e
niciun nor şi nici boare de vânt? La aceasta, Nicolae a zis:
-Atunci, cine poate şti ce se mai
poate întâmpla aici. După ce-şi spuse nedumerirea, peste câteva clipe, dinspre
Apus, cerul a devenit dintr-odată roz şi a apărut o cruce mare strălucind ca
soarele, al cărei vârf se sprijinea sus pe nori, iar partea de jos era postată,
de asemenea, pe un nor, la vreo doi arşini deasupra pământului. Crucea, cu tot
cu barele transversale, avea lăţimea de un arşin şi jumătate. Din partea de sus
a Crucii s-a arătat un Om, care stătea ca şi răstignit. La început Crucea cu
Omul s-a arătat de departe, cam la vreo jumătate de verstă, apropiindu-se mai
apoi de copii. Nicolae, văzând apropierea Crucii strălucitoare, s-a speriat şi
i-a vorbit lui Emilian:
-Să fugim, nu-i lucru curat! Însă
Domnul l-a oprit, spunându-i:
-Nu, Eu sunt curat! De această
dată, copiii au înlemnit, nefiind în stare să se urnească din loc. Ei şi-au
revenit şi şi-au dat seama că acesta este Insuşi Domnul Iisus Hristos
-Mântuitorullumii. El stătea învăluit de o aur~olă minunată şi de o frumuseţe
de nedescris. Faţa Sa Dumnezelască nu putea fi văzută, El strălucea mai luminos
ca soarele şi mai alb ca zăpada. Atotputernicia Lui era de neconceput. El
iradia o putere binefăcătoare şi o mireasmă cerească. Când Mântuitorul vorbea,
din gura Sa apărea o văpaie de foc, vocea Sa răsuna peste întreg universul.
Deasupra purta o haină azune, răsfrâptă peste umărul stâng, iar sub ea veşminte
de culoare roz. În mâna stângă ţinea de partea de jos Evanghelia deschisă, iar
dreapta o ridicase pentru binecuvântare. Deasupra capului Mântuitorului se
vedea un triunghi asemănător literei A". Mântuitorul era încconjurat de un
preafrumos curcubeu cu șapte culori, care-şi revărsa capetele de ambele părţi
ale Lui, în jos, până la norii care susţineau Crucea. El stătea în toată
măreția Sa înconjurat de curcubeu. Deasupra triunghiului erau mai mulți
Heruvimi, în părţi, doi îngeri, iar împrejur - îngeraşi:
- Copii, nu vă fie teamă de Mine şi
nu plecaţi. Eu sunt Iisus, Domnul Dumnezeul vostru, Mântuitorul lumii, Fiul
Dumnezeului cel viu, Care trăieşte în ceruri. Eu am venit să vă spun porunca
Mea. El a început să le vorbească copiilor încet-încet, dar sonor ca şi pentru
întreg universul:
- Să piară toţi desfrânaţii,
beţivii, profanatorii, fumătorii, spurcaţu de gură, hulitorii lui Dumnezeu, cei
care neagă Crucea (nu poartă cruce la gât; de cruce se ruşinează baptiştii şi
alti sectanţi). Păcătoşii să fugă de la faţa Mea, iar cei drepți să se
veselească înaintea Domnului! Îndată după aceste cuvinte, Îngerii au început să
cânte Sfinte Dumnezeule... Partea dreaptă cânta "Sfinte Dumnezeule",
cei de la poalele Crucii până sus cântau "Sfinte Tare", iar
"Sfinte rară de moarte" şi restul cântau toţi împreună. După ce
Îngerii au terminat cântarea, Domnul a spus:
- Copii, în lume sunt mulţi oameni,
dar nu toţi sunt ai Mei. Foarte puţini, sunt cei care, Mă ascultă pe Mine şi
învăţătura Mea, Sfânta Evanghelie, iar o mare parte s-a dedat diavolului şi se
supune duhului său necurat, căruia i s-au dat de bună voie. În Sfântul Meu
Sinod a pătruns dezbinarea în preoţime: preoţi răzvrătiţi, ucrainieni (probabil
se are în vedere biserica ucraineană "samosveatnai), ”jivişti" şi
alţi asemenea preoţi - eretici duc poporul spre pierzanie, iar dreapta preoţime
îl duce în Împărăţia lui Dumnezeu. În continuare, Mântuitorul a spus:
- Copii, mă vedeţi pe Mine?
Uitaţi-vă bine la Mine, pentru că chipul Meu să vă rămână în amintire şi în
case, şi Eu voi pomeni în Împărăţia Mea până într-a şaptea generaţie neamul
vostru credincios. Mergeţi acum la preotul Meu ortodox şi spuneţi-i să
săvârşească slujba de noapte şi Liturghia.
Acum îngerii au început să cânte:
- ”Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul şi toate cele din lăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui”. Şi iarăşi
îngerii au continuat: "Ţie Îţi cântăm, Ţie Îţi mulţumim Doamne". Şi
Îngerii nu-şi încetau frumoasele cântări: "Ceea ce eşti mai cinstită decât
Heruvimii...", "Ca pre împăratul", ,,Heruvicul" -până la
sfârşit. Pe urmă cerul s-a deschis parcă, iar norii s-au împrăştiat şi
Mântuitorul a coborât cu Puterile Sale cereşti şi a spus:
- Vai şi amar va fi ucraineenilor,
mitropoliţilor şi arhiereilor renovatori şi ”jivişti", instigatorilor şi
ereticilor. Preoţimea nu va fi iertată nici acum nici în veacul ce va veni. Cei
mici (mirenii) vor fi iertaţi, dacă se vor pocăi. Însă îi voi pedepsi dacă s-au
abătut de la credinţa ortodoxă şi dacă sfâşie veşmintele Mele şi Sfânta Mea
Biserică Apostolească! Înainte de întronarea antihristului, voi trimite nevăzut
îngerii Mei în ajutor oamenilor şi-i vor înscrie numele robilor Mei în cartea
vieţii şi vor pune Sfânta Pecete pe fruntea lor, a celor care vor avea pe
frunte Frica lui Dumnezeu!
Voi, însă, uitaţi-vă mai bine la
Mine, ca să mă ţineţi minte şi să nu vă încurcaţi şi, din greşeală, să semnaţi
şi să primiţi pecetea de subjugări a antihristului, deoarece el va veni în
veşmintele Mele, şi va face în faţa poporului minuni diavoleşti, şi va urca pe
prestolul sfântului lăcaş, şi va impune să i se zugrăvească icoană, şi va cere
ca acestei icoane sa i se închine şi să o creadă, deoarece el va face ca icoana
să vorbească şi să se mişte prin sugestionare diavolească. El se teme de Cruce,
va ridica prigoană asupra Crucii. La început va-fi pecetea comunistă - steaua
cu cinci colţuri. Să n-o primiţi! Aceasta e doar începutul necazurilor. Va veni
timpul când tare vor fi prigoniţi acei credincioşi care vor refuza să primească
pecetea antihristului pe mână sau pe frunte şi să se închine chipului său.
Aceşti oameni nu vor putea nici
cumpăra, nici vinde, neavând pecete. Nu vor putea merge dintr-un oraş în altul
şi nici dintr-un, sat în altul. Lor li se va lua şi apa şi hrana. Mai întâi se
va cere semnătura, iar celor ce vor semna li se va aplica pecetea
antihristului. Şi cine o va primi nu va fi iertat nici acum, nici în veacul
viitor. Înainte de întronarea antihristului, va avea loc un război mondial. La
începutul împărăţiei sale, antihrist va captura în mâinile sale toate
lăcaşurile sfinte şi lavrele, în afara mănăstirii Poceaev. Lavrele şi
lăcaşurile vor fi deschise de către antihrist, însă ele nu vor avea
binecuvântarea Mea, şi intrarea în ele nu va fi îngăduită, deoarece ele vor fi
conduse de antihrist.
Şi Domnul a mai spus:
- Iar cei care voiesc să trăiască
în mănăstiri şi în pustnicie trebuie să rabde şi să nu se mâhnească, pentru că,
dacă pe pământ nu vor ajunge să primească călugăria sau alte ranguri, atunci Eu
în Impărăţia Mea îi voi împodobi în preafrumoase veşminte şi le voi da multă
slavă. După războiul mondial, se va întrona antihristul. Voi, copii,
propovăduiţi ceea ce v-am spus. Nu vă temeţi de nimeni niciodată, cu toate că
veţi fi persecutaţi, închişi în temniţe. Nu vă temeţi să le transmiteţi lumii
din om în om. Pentru că în Împărăţia Mea voi veghea ca lumea să fie avertizată
şi să nu cadă în cursa minciunii. Eu preîntâmpin lumea că degrabă va vem
înşelătorul. Va face minuni cu atâta vicleşug, încât va urni stele de pe cer
şi-i va înfricoşa pe toţi, va zbura prin aer, ca o pasăre. La început va părea
paşnic, îi va susţine pe cei săraci, pe nevoiaşi, distribuind ajutoare bogate,
înşelându-i astfel pe cei care cred în Dumnezeu. Toţi îl vor îndrăgi, îl vor
asculta şi vor crede în el, dar această încercare va fi îngăduită pentru puţin
timp.
Voi, însă, trebuie să convingeţi,
pe cât e posibil, lumea să nu primească niciun fel de pecete şi, de asemenea,
să nu semneze. Odată cu întronarea lui antihrist, vor veni timpuri grele, aşa
încât oamenii vor căuta să moară şi nu vor putea. Din cauza recoltei proaste,
va fi o mare foamete. Pâinea şi toate mărfurile vor fi în mâinile lui. Fără
pecetea lui nu se va da nimic, şi, pentru greşelile lumii şi pentru că s-au
lepădat de Mine, cerul se va închide pe trei ani; nu va fi ploaie, iar pământul
va fi bântuit de o secetă atât de mare, încât vor seca şi izvoarele râurilor.
Lumea va cădea în mare necaz. Vor fugi de la Apus spre Răsărit în căutarea
hranei, însă nu o vor găsi nicăieri. Peste tot va fi arşiţă şi molimă.
Antihristul va emite un ordin prin care va interzice oamenilor să meargă
dintr-un oraş în altul şi dintr-un sat în altul, să poarte cruce, să-şi facă
semnul crucii, să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Va ordona să fie scoase
crucile de pe Iăcaşele sfinte, să se interzică slujirea în biserici, iar în
interiorul lor să se deschidă teatre şi alte aşezăminte de defăimare a lui
Dumnezeu. Atunci nu va iubi fratele pe frate şi-l va preda morţii şi între rude
vor fi vărsări de sânge.
Cine va răbda în numele Meu acela
va fi mântuit, iar cine se va lepăda de Mine şi va primi pecetea antihristului,
pe acela Eu nu-l voi ierta nici în această viată, nici în cea viitoare.
Trebuie să fiţi vigilenţi, pentru
că vor apărea mulţi antihrişti, care vă vor chema să-i urmaţi - ”veniţi, cu noi
este Hristos!” Nu-i credeţi!!! Vor apărea lupi în piei de oaie, dar toţi aceşti
vânători vor fi daţi pierzaniei. Toate bisericile, în afară celei de la
Poceaev, vor fi închise, iar celor care vor alege să trăiască viaţă monahală în
mănăstiri ortodoxe nu li se va permite. Aceştia va trebui să rabde, pentru că
mănăstirile ortodoxe vor fi desfiinţate. Pe aceştia Eu îi voi apăra şi, pentru
răbdarea lor, îi vor acoperi în veşmintele Mele şi în toată puterea
Ierusalimului Meu! Când va veni antihristul, soarele se va stinge şi luna nu va
mai lumina, puterile cerului se vor clătina, însă împărăţia antihristului va
avea destulă lumină electrică peste tot, şi în biserici. Şi nenorociţii oameni
i se vor închina lui ca unui dumnezeu, aprinzând înaintea chipului său lumânări.
Iar cei care vor refuza vor fi închişi în temniţe, chinuiţi prin foame, puşi în
ţeapă, ori vor fi supuşi altor chinuri. Însă chinurile vor fi atât de mari,
încât să le poată suporta credincioşii în Domnul, iar unii nici nu le vor
simţi, pentru tăria credinţei lor. Îngerul lui Dumnezeu îi va întări şi-i va
împărtăşi cu Sfintele Taine ale lui Hristos -în timpul domniei lui antihrist
jertfa fără de sânge va fi oprită şi credincioşii nu vor avea unde se
împărtăşi. Chiar înainte de venirea lui antihrist, la Lavra Peşterilor, în
partea stângă a marii biserici vor fi scoase Crucea şi Marele prestol şi va fi
deschisă o casă mondenă ("urâciunea pustiirii"). Atunci icoana
Adormirii Maicii Domnului va fi ridicată de Îngeri şi dusă în ceruri, la Prestolul
Slavei, şi atunci va apărea antihristul, iar oamenii, uitând de adevăratul
Dumnezeu, îi vor pregăti drumul şi-l vor întâmpina. Şi Domnul a spus:
-Rugaţi-vă în fiecare zi dimineaţa,
seara şi de la ora 12 noaptea până la ora unu. Cerurile se vor deschide, rugăciunea
celor ce se roagă va ajunge la Prestolul Meu - întotdeauna o voi primi. Mergeţi
cât mai des la biserică, mărturisiţi-vă, împărtăşiţi-vă cu Sfintele Taine ale
lui Hristos!
Pe timpul antihristului vor fi mari
vărsări de sânge şi credincioşii vor suferi nespus. Împărăţia antihristului va
ţine 42 de luni. Domnul va veni să judece lumea la miezul nopţii şi, din
această cauză, vegheaţi în aceste ceasuri, pentru că timpul venirii Mele nu-l
cunosc nici Îngerii. Şi, încă, mai spuneţi poporului să se împărtăşească,
pentru că Jertfa fără de sânge va fi oprită. După ce vor primi pecetea lui
antihrist, acei oameni vor fi loviţi de necazuri nespuse şi de dureri cumplite,
vor plânge amar şi vor căuta moartea, însă n-o vor găsi. Ei vor striga:
-,,0, munţilor, cădeţi peste noi şi
ascundeţi-ne de la faţa lui Dumnezeu!" Dumnezeu a spus:
- Iată, în curând, în curând voi
veni să judec lumea. Spuneti-le! Las' să se căiască toţi desfrânaţii şi
preadesfrânaţii; dacă se vor căi, vor fi iertaţi. Pe eretici şi aţâţători nu-i
voi ierta. A mai rămas puţin timp, în curând voi veni, păcatul şi nelegiuirile
voastre au ajuns până la cer. Copii, spuneţi lumii că Eu M-am arătat vouă,
pentru că sunt nevoit să avertizez lumea, căci în ultima vreme se împietreşte
şi se răceşte inima oamenilor. Nu mai cred în Dumnezeu, în Legea Lui, ca
înaintea potopului. Toţi învăţaţii strigau: ,,Nu există Dumnezeu, este doar
Natura!" V-ați lăsat de sfintele Mele sărbători, le-aţi ales pe ale
voastre şi vă închinaţi la idoli. Ca şi poporului israelitean, le-am dat voie
în pustie să asculte înţelepţii, că nu-i Dumnezeu. Este Dumnezeu, Atotputernic,
Atotţiitor, Neajuns, Care cu cuvântul Său a creat lumea văzută şi cea nevăzută.
Pentru că Eu sunt Creatorul întregului Univers şi-l voi cârmui în veacul veacurilor.
Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, cu toate că antihristului i se
va îngădui atunci să domine asupra lumii pentru păcatele ei. El va porni
prigoană asupra Bisericii, şi ea se va ascunde de el se va retrage în pustie,
însă, după cum Eu am înviat a treia zi, la fel şi Biserica mea va învia şi va
dăinui în veacul veacurilor. Vă spun tuturor: pocăiţi-vă!!! Eu voi primi
pocăinţa voastră, pentru că a mai rămas foarte puţin timp de trăit. Timpul cel
mai greu: degrabă, degrabă voi veni să judec lumea!! !
Pe toţi păcătoşii, desfrânaţii,
preadesfrânaţii, beţivii; hulitorii, care calcă în picioare Sfânta Mea Cruce,
se ruşinează să o poarte, nu cinstesc sărbătorile Mele, posturile rânduite de
Sfânta Biserică nu le respectă, asemenea baptiştilor şi hulitorilor (spurcaţi
la gură). Pe toţi pacătoşii îi voi arde în Focul Gheenei. Domnul a încheiat
Porunca Sa şi a dat Sfânta Evanghelie la doi Îngeri, i-a binecuvântat şi a
spus:
- În acel loc (în care M-am, arătat
vouă), în amintirea arătării Mele, să fie înălţată o Cruce şi o icoană în
chipul în care M-am arătat vouă, pentru închinarea lumii.
S-a îndreptat spre Răsărit şi
treptat a dispărut după nori. Tot atunci au dispărut toţi Îngerii, însă
cântarea lor s-a mai auzit mult timp. Sonoră la început, ea se stingea pe
măsură ce se îndepărta. Copiii-păstori au înştiinţat preotul ortodox din
Demidovka despre arătare şi au spus despre porunca Mântuitorului. El a oficiat
slujba de priveghere şi Dumnezeiasca Liturghie. Vestea despre arătarea
Mântuitorului şi despre toate cele spuse de către El s-a răspândit fulgerător
printre credincioşi. A fost făcută o Cruce şi, în taină, de administraţia
locală, a fost sfinţită în biserică. Tot atunci credincioşilor li s-a spus când
va fi scoasă Crucea din biserică şi dusă la locul arătării Mântuitorului.
Scoaterea ei a fost stabilită pentru ora 12 noaptea. Către această oră se
adunaseră peste 200 oameni. Au mai venit din satele vecine încă doi preoţi.
Poporul şi preoţii se temeau de
puterea locală. Credincioşii au împodobit Crucea cu flori şi coroane. Ei s-au
adunat ca să se închine Domnului Sfânt în liniştea nopţii, ieşind din biserică
fără lumini şi cântări. Îndată după ieşirea din biserică, preoţii şi poporul au
auzit răsunând din văzduh dangăte de clopot şi cântare îngerească: "Crucii
Tale ne închinăm, Stăpâne ..." Preotii sositi au întrebat cu nedumerire
preotul din sat din ce cauză bat clop~tele. Au întrebat şi alţi localnici.
Clopotniţa era închisă, îneanu era nimeni şi, decj, nimeni nu bătuse clopotele,
ci totul se auzea în văzduh, de la Ingeri. Poporul s-a adunat cu spaimă şi
cutremur şi cu multă bucurie în inimă. Însoţind Crucea, ei îşi urmau calea în
linişte, aruncând flori în calea Crucii. Îndată după ieşirea din sat, au aprins
lumânări, iar unii purtau făclii. Ei îşi urmau calea prin câmp cântând. Iar
când procesiunea s-a îndepărtat de sat, a apărut un stâlp luminos cu nor. Norul
se mişca înaintea poporului, arătându-i calea. Atunci când au ajuns la locul
destinat, s-a retras între nori, iar acel loc a devenit purpuriu. Şi în acel
timp, din cer au început să sune clopotele, iar după ce au aşezat Crucea şi
Icoana, îngerii au început să cânte: "Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi
sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim". Oamenii care însoţeau crucea
credeau că nimeni în afară de ei n-a văzut nimic, însă atât procesiunea, cât şi
dangătul clopotului, şi cântarea îngerească au fost auzite de către lumea care
se afla în câmp în timpul nopţii şi mulţi, de frică, au fugit în sat. Crucea a
fost aşezată cu multă pietate pe locul în care Mântuitorul S-a arătat
ciobănaşilor.
Continuăm după articolul:
"Arătarea Domnului, în anul 1926, lângă Kiev (Kiriliţa, Nr. 3/2001).
După aşezarea crucii la locul
arătării Mântuitorului, a început pelerinajul credincioşilor. În fiecare sâmbătă
veneau călugări de la mănăstirile Lavra Peşterilor şi Florovsk din Kiev pentru
a sluji Te Deum-uri. Lângă Crucea înălţată se adunau la panahidă. Copiii din
preajma locului aşteptau sâmbetele pentru a strânge monedele, merele şi
bomboanele lăsate de către pelerini. Renumitul pictor Krasiţki nepotul lui
Şevcenko - a pictat tabloul "Ciobănaşul". El a venit la Demidov şi a
pictat pe viu chipul băiatului - păstoraş.
Timp de patru ani nimeni n-a
cutezat să atingă Crucea înălţată în locul arătării Mântuitorului. Dar în anul
1930, la adunarea celulei comsomoliste, s-a luat hotărârea de a o distruge. La
început nimeni nu îndrăznea să facă acest lucru cu propriile mâini, dar s-a
găsit curând unul: a legat-o cu funii, care, fiind trase de cai, au smuls-o. Se
vorbeşte că nu mult după aceea a fost bătut de o mare nenorocire. În pofida
relelor care se înmulţeau tot mai mult pe pământ, harul lui Dumnezeu a cercetat
aceste locuri nu o singură dată. Atunci nu toţi demidovenii au crezut că
Mântuitorul S-ar fi arătat cu adevărat. Dar curând, parcă întru întărirea şi
susţinerea credincioşilor, s-a arătat Maica Domnului, fapt confirmat astăzi de
către !ocuitorii satului, martori oculari ai arătării Preacuratei. În unul din
manuscrisele păstrate -mărturie a arătării Mântuitorului, se vorbeşte că Domnul
ar fi poruncit să fie înălţată o cruce şi Ia Fântâna Văduvei, care a fost
săpată în satul Demidovka în anii de după revoluţie, în timpul unei secete
cumplite. Atunci, în toată împrejurimea nu se găsea pic de apă şi toţi veneau
Ia Fântâna Văduvei, deoarece numai acolo, din mila lui Dumnezeu, se păstrase
apa. Maica Domnului s-a arătat, după cum voise Domnul, în timp ce se oficia Te
Deum-ul. Ea s-a arătat dinspre răsărit la ora 8 dimineaţa. Era îmbrăcată în
haine de culoarea cerului, înaintea ei era o tavă strălucitoare şi toţi cei
aflaţi de faţă au văzut aceasta, dar nimănui nu i-a fost dat să vadă ce anume
se afla pe tavă. Maica Domnului ţinea mâinile lăsate în jos. Lumea era
îngrozită, se închina până Ia pământ şi se ruga Stăpânei. După aceasta, toţi
cei care au văzut-o pe Născătoarea de Dumnezeu s-au schimbat în bine, însă
autoritătile au interzis cu severitate să se vorbească despre aceasta. Dar
cuvântul lui Dumnezeu este de nestăvilit: lumea va tăcea, iar pietrele vor
cuvânta. Oricât de mare ar fi fost pericolul, creştinii au înscris şi au
păstrat preţioasele mărturii. Iar atunci când credincioşii din zilele noastre
căutau locul în care S-a arătat Mântuitorul, câţiva localnici, care nu se
cunoşteau între ei, au indicat unul şi acelaşi loc. Între timp, în câmp, acolo
unde S-a arătat Mântuitorul, a fost sădită livada colhozului, care creştea
frumoasă şi bine îngrijită. Numai pe un sector pomii nu se puteau adapta
nicicum, se piperniceau mereu şi se uscau. Acest loc de circa 5 pe 10 metri s-a
acoperit cu iarbă şi flori de câmp, iar în centru, în raza a doi metri, creştea
numai iarbă joasă şi stufoasă de un verde intens, care rămânea neatinsă.
Astăzi în sat mai sunt în viaţă
câteva rude apropiate ale martorilor oculari Emilian şi Nicolae, care păstrează
în memorie evenimentele din acea vreme. Bătrâna Daria, în vârstă de optzeci şi
doi ani, din satul Glebovka, a povestit despre soarta neobişnuită a unchiului
său Emilian. EI a rămas de timpuriu 'orfan. Dar, în pofida vitregiilor şi
greutăţilor vieţii, a crescut vrednic şi cuminte. Şi Dumnezeu a avut grijă
deel-i-adat şi hrană şi de lucru. Emilian n-a mers la şcoală până la vârsta de
14 ani şi nu putea nici citi, nici scrie. Îşi câştiga pâinea, angajându-se să
pască vitele gospodariIor.
Păstra mereu în inima sa cuvintele
Domnului: ,,Nu vă lepădaţi de Mine"; şi el, într-adevăr, a dus cu
sfinţenie numele lui Hristos de-a lungul vieţii sale anevoioase. Bolşevicii îl
intimidau, obligându-l să se dezică şi să semneze o mărturie falsă prin care să
nege arătarea Mântuitorului. Însă Emilian a refuzat să urmeze exemplul lui Iuda
şi a fost condamnat Ia zece ani de detenţie. În perioada înterimiţării la Kiev,
i se mai aduceau ceva produse. Ulterior, un timp nu s-a mai auzit nicio veste
despre el. Se ştia doar atât că e îrichis undeva departe, după UraJi. Iar în
1936, Emilian a fost rejudecat, adăugându-i-se încă zece ani. Şi iată, ca prin
minune, suportând toate vitregiile vieţii de detenţie, după mulţi ani, s-a
întors în satul natal. Şi s-a întors nu ca om simplu de lume, ci în rang de
preot. În acele timpuri tulburi, în închisori erau întemniţaţi foarte mulţi
arhiepiscopi, şi Emilian a fost hirotonisit chiar acolo, în detenţie. Dar
"nimeni nu-i prooroc în ţara sa" -glăsuieşte un vechi adevăr.
Consătenii n-au voit să-I
recunoască pe Emilian drept preot şi el, mâniindu-se din această cauză, i-a
comunicat nepoatei sale Daria cum că este respectat şi preţuit de mulţi oameni,
care îl invită la Moscova. Se ştie că Emilian a trăit toată viaţa necăsătorit,
fără familie. A slujit mai apoi în Belarus, unde voia să construiască un nou
lăcaş, dar în timp ce ducea banii, în tren, în 1983, a fost jefuit şi ucis.
Soarta lui Nicolae, al doileamartor al arătării Mântuitorului, a mers pe un alt
făgaş. El era dintr-o familie înstărită. Nu demult, nepotului său i-a fost
restituită casa părintească, care a fost luată de către autorităţi în timpul
deposedării ~enerale. Este' ~unoscut faptul că Nicolae n-a putut urma poruncile
Domnului. In acele timpuri de restrişte, el avea doar unsprezece ani şi
părinţii, temându-se de autorităţi, i-au impus copilului să tăinuiască cele
văzute. Şi copilul n-a mai vorbit niciodată despre arătarea Mântuitorului.
Mulţi oameni continuau să-I întrebe, iar el continua să tacă. Ulterior, Nicolae
s-a căsătorit, a avut copii, însă în 1941 a murit pe front.
Preluat din cartea: ”Stareții,
despre vremurile de pe urmă.” Mănăstirea ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”,
Petru Vodă 2007.
Sursa: http://vladherman.blogspot.ro/2015/03/aratarea-mantuitorului-la-doi-copii-in.html#.VQmBdI6sVqU
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu