La îndemnul duhovnicului meu am
pornit la scrierea acestor rânduri cu gândul de a împărtăsi si altora
tulburătoarea experientă trăită de mine prin practicarea de: yoga, tantra-yoga,
dianetică, qi-qong, vindecare bioenergetică, vorbire cu supraeul, meditatie
pozitivă, regimuri alimentare-bionaturiste. Aceste rânduri le scriu atât pentru
cei ce practică acestea, cât si pentru cei care nu le practică, în dorinta de a
le arăta unde si cum se poate gresi, si mai ales, unde se poate ajunge.
Mai întâi voi prezenta cauzele
care m-au condus spre aceste practici: în primul rând a fost vorba de educatia
primită în familie. Trăind în plin comunsm, părintii mi-au orientat formarea
mea intelectuală spre normele si perceptele materialismului stiintific.
In al doilea rând a fost vorba de
caracteristicile mele sufletesti. Eu am fost un băiat timid, tăcut, rusinos,
relativ calm, cam fricos, destul de slăbut din punct de vedere fizic, cu o
fizionomie obisnuită si având o inteligentă medie. Eram iertător, inclinat spre
a face binele, eram putin idealist, însă eram orgolios, îmi plăcea să-i judec
pe altii, să mă înalt, să domin si îmi plăcea să visez, să las gandurile să-mi
zboare.
Alti factori care au usurat
foarte mult receptivitatea fată de practicile orientale au fost: lecturarea din
abundentă a – literaturii stiintifico-fantastice si a filmelor pe această temă,
a literaturii în care sunt descrise mistere ale civilizatiei omenesti, cărti
despre OZN-uri, muzica electronică contemporană, filmele cu arte martiale în
care se putea vedea superioritatea spirituală a orientalilor fată de europeni
sau americani.
Toti factorii enumerati mai sus
stimulează imaginatia tânărului, îl duc să viseze si să creadă că în afară de
realitatea pe care o stie, mai există si altele nestiute, pline de mister,
exotism si supranatural. în aceste conditii eu am primit de la un coleg de
serviciu o revistă de propagandă a practicilor, exercitiilor si universului
yoghin. La scurt timp am avut posibilitatea să citesc si cel de-al doilea număr
al revistei. .
Când am citit aceste reviste am
rămas uimit. Nici măcar în cea mai bună carte stiintifico-fantastică nu găsisem
un univers, o lume si o realitate mai uluitoare si mai fascinantă decât cea pe
care o propuneau aceste două reviste. Pentru mine a fost extraordinar să
descopăr că în afara lumii obisnuite în care trăim există o alta, că ce este
stiut de mine si de lume în general este doar o intimă si mutilată parte a
realitătii si că această realitate este una spirituală.
Dar evenimentul cel mai adânc,
cel mai important care s-a petrecut pentru mine, pentru sufletul si pentru
mintea mea, atunci când am citit aceste reviste a fost acela al intâlnirii cu
Dumnezeu. Atunci am aflat si simtit cu tot sufletul că există Dumnezeu, că el
ne-a creat si ne iubeste; că adevărata ratiune a vietii este aceea de progres
spiritual, de neîncetată slefuire spirituală pentru a ajunge sau a ne apropia
de eliberare, adică a fi buni si nu răi, de a fi asemănători cu Dumnezeu si nu
doar niste creaturi de carne si oase care se zbuciumă fără nici o ratiune si
scop între momentul nasterii si cel al mortii.
O viată întreagă refuzasem să
cred că există Dumnezeu pentru că nimeni nu stiuse să-mi explice existenta Lui
într-un mod logic si stiintific, într-un mod care să mă scoată din realitatea
inconjurătoare care îl nega pe Dumnezeu si să mă ducă într-una în care
existenta Divinitătii să se descopere de la sine, să fie demonstrată logic,
faptic, să se impună intuitiv si prin dovezi.
Nimeni nu-mi vorbise până atunci
că există un univers sufletesc, că trupurile noastre nu sunt decât un suport
material pentru suflet, că adevăratul om sunt eu cel sufletesc, sunt eu cel
care animă acest trup cu viată si îl foloseste ca un suport în această lume
materială. Dumnezeu există, El a creat lumea cea văzută si cea nevăzută, El a
creat tot ce vietuieste, El a creat omul. Omul este alcătuit din trup si
suflet. După moartea pământească sufletul nu moare. Oamenii trebuie să se lupte
cu ei însisi pentru a deveni mai buni, mai plini de iubire, mai frumosi
sufleteste. Dumnezeu ne iubeste si are grijă de fiecare dintre noi în orice
clipă.
Când după o viată trăită după fel
de fel de modele false, artificiale, pline de rău care te duc pană la disperata
situatie de a te întreba ”dar oare ce rost are viata aceasta a mea, pentru ce
trăiesc?”’ îti sunt prezentate aceste adevăruri, atunci sufletul, strigând de
bucurie că a găsit sau regăsit adevăratul sens al vietii si adevărul despre
Dumnezeu si realitatea în care trăieste, fuge si îmbrătisează pe cel ce i-a
deschis ochii asupra acestora, adică, în cazul meu, asupra sistemului de
practici si credinte orientale yoghine.
Insă alături de aceste adevăruri
de care sufletul meu fusese despărtit atâta amar de vreme si de care era atât
de însetat, adevăruri pe care orice crestin ortodox le învată la cel mai
elementar nivel, erau multe alte cunostinte si lucruri care erau adevărate doar
pentru cei care practicau sau învătau pe altii să practice yoga, adică:
credinta în reîncarnare, în existenta corpurilor omenesti invizibile pentru
privirea oamenilor obisnuiti, credinta într-un univers fizic, astral, cauzal,
credinta că scopul vietii este acela de a te elibera de orice dorintă lumească
si în final să te unesti cu divinitatea, ca fiind o parte din ea.
Deci, pe langă adevărurile si
sensurile de viată pe care sufletul meu le căuta de mult, eu am îmbrătisat si
acceptat de bune si restul de credinte si practici care alcătuiesc sistemul
filozofico-religios yoghin. Multe din credintele si practicile yoghine erau
stranii, contradictorii, greu de înteles si crezut. Multe erau dovedite ca
fiind adevărate prin dovezi ce nu puteau fi verificate, sau chiar păreau
dubioase. Insă eu mi-am zis că n-am încă nivelul spiritual ca să realizez si să
înteleg adâncimea adevărurilor si întelepciunii yoghine.
Pentru că citisem în revistele
yoga că universurile invizibile si cel vizibil sunt brăzdate de o multime de
energii insesizabile pentru oamenii obisnuiti si care nu erau detectabile de
către aparatele construite până in prezent, mi-am zis că acestea trebuie să fie
energiile cu care lucrează pentru însănătosire bioenergetienii. Si într-adevăr,
când am fost să audiez o sedintă tinută de doamna Ana Pricop în cadrul cercului
de ”Holoterapie”, am crezut că nu gresisem.
La Casa Tineretului, unde am asistat prima dată la o sedintă de dezengramare hibridă, după
o oră si jumătate de privit la cei ce se dezengramau, am crezut că am nimerit într-un salon de la spitalul de
nebuni. Care mai de care se tăvălea
cuprins de spasme, atunci când retrăia engramele, unii urlau de durere, unii
suceau mâinile la altii, în timp ce altii le suceau picioarele pentru a-i face
să retrăiască mai din plin engramele, altii răgeau ca niste animale
înjunghiate, altii, mai linistiti, vorbeau de ti se înfioarau urechile, altii
râdeau ca nebunii sau ca istericii, altii plângeau în cea mai mare disperare.
La sfârsit, toti s-au linistit, au făcut meditatie, păreau foarte destinsi si
relaxati.
I-am povestit doamnei Ana despre
toate experientele avute de mine de când începusem să practic qi-qong si
dezengramare dianetică si despre cei trei maestri ai mei, despre faptul că
luasem legătura cu supraeul. Mi-a răspuns că este foarte bine, că e posibil, că
si ea si altii au maestri în astral si cauzal, că toti marii maestri yoghini,
tibetani si de qi-qong au maestri în celelalte universuri, care îi ghidează si
îi îndrumă, si deci, să merg înainte până voi deveni propriul meu maestru.
Numai să fiu cu băgare de seamă că există si entităti si spirite negative care
imită foarte bine supraeul sau pe maestri si pot să-ti trimită niste mesaje
care să te ducă să faci prostii. De aceea, înainte de a trece la o actiune,
trebuie să analizăm foarte bine orice mesaj sau comunicare si să vedem dacă
vine de unde trebuie. Cu privire la rezultatele la care am ajuns mi-a zis că e
foarte bine si că pot să-i dau bătaie inainte. (Deci se acceptă prezenta
fortelor malefice, satanice, a dracilor, dar măsurile care se iau sunt minime
si oricând poti fi înselat n.n.).
Am ajuns până acolo încât puteam să misc obiecte, să ajut pe cei
bolnavi. Astfel, o colegă de serviciu mi-a povestit despre fratele ei care
era grav bolnav si m-a rugat să o ajut dacă pot.
Ajuns acasă, supraeul a intrat în
legătură cu mine si mi-a zis că trebuie să mă duc să-l vindec pe acel om, cu
precizarea că de acum încolo tot ceea ce fac, fac în numele lui Dumnezeu,
aceasta fiind o misiune incredintată de Dumnezeu si că voi primi forta si
mijloacele necesare împlinirii ei. Am lucrat în ziua aceea aproape 6 ore de
exercitii de tip qi-qong si dezengramări, ajungând la un potential energetic
deosebit de mare (stiam acum să-1 si măsor).
A doua zi am mers la acel bolnav
care era atât de topit de boală încât picioarele sale nu erau mai groase decât
mâinile mele. I-am dat foarte multă bioenergie si a putut să-si miste mâna si
piciorul care erau paralizate.
Incurajat de astfel de rezultate
am repetat sedintele de trei ori în decurs de cinci zile cu aceleasi efecte. Supraeul mă punea să lucrez cât mai mult
qi-qong si dezengramări pentru a-mi mări potentialul bioenergetic. De asemenea
el mi-a indicat în această perioadă alti oameni cu care trebuie să lucrez si
să-i vindec. Aveam mare încredere în supraeul meu pentru că datorită lui
realizasem tot ce era bun de când mă apucasem de practicile energetice.
Tot el îmi permise accesul la
cunoasterea pură si la puteri paranormale. In acest fel mi s-au relevat alte
chakrasuri în configuratia corpurilor energetice care erau stiute în secret
numai de marii maestri bioenergeticieni (sapte centri principali despre care
află orice începător plus încă patru centri principali si mai multi centri
secundari). Apoi am învătat să anihilez entitătile negative.
In acele zile a urmat o avalansă
de revelatii în domeniul cunoasterii universului bioenergetic, o avalansă de
dezengramări cu pătrunderi în vietile anterioare, chiar si în prima viată trăită de mine pe pământ acum 136786 de ani pe
continentul antedilurian Mti.
Intr-o zi de joi supraeul mă avertizase că Dumnezeu îngâduise ca să-mi
fie deschisă vederea spirituală a lumilor invizibile si pe măsură ce voi lucra
pentru curătirea impuritătilor fizice si spirituale voi vedea din ce în ce mai
clar realitătile din lumea astrală, univers energetic invizibil pentru oamenii
obisnuiti.
Aceste metode mi le
perfectionasem sub asistenta supraeului în sedintele de vindecare ale
bolnavului afectat de paralizie, iar rezultatele le văzusem cu ochii mei si eu
si cei ce asistau; bolnavul restabilindu-se oarecum, începând să-si miste mâna
si piciorul paralizat, desi cu greutate si dureri mari. Ii revenise pofta de
mâncare, se mai întărise putin.
Tot atunci supraeul m-a învătat
să operez pe corpurile energetice, asa-zisa chirurgie energetică, făcând
bolnavului câteva transplanturi energetice. Vă dati seama ce mândru eram de
mine că Dumnezeu mă învrednicise cu o asemenea misiune si că îmi dăduse
asemenea puteri si cunostinte în domeniul bioenergetic. Tot atunci mi s-a dat
un alt nume si era suficient să-l pronunt ca un noian de energie să se reverse
asupra mea.
Din când în când mă fulgera un
gând de frică cum că ceea ce fac eu nu e bine, că este o nebunie, dar imediat
înlăturam acel gând stiind că eu sunt trimisul lui Dumnezeu si că am de
îndeplinit misiunea pe care mi-o încredintase, fiind si multe intâmplări care
confirmau acest lucru. Ceea ce m-a convins pe deplin că ce fac eu e bine a fost
faptul că am reusit să vindec instantaneu o migrenă foarte putemică unei colege
de birou. Alt lucru care m-a fâcut să cred că tot ce fac e bine a fost
diagnosticarea făcută tot atunci unui coleg care fusese la medic cu o zi
înainte si-i spusese acelasi lucru pe care i l-am spus eu (avea un rinichi
căzut si o coastă fisurată). El a recunoscut înmărmurit că asa este.
Până la urmă colegii si-au dat seama că am luat-o razna si au anuntat
salvarea pentru a merge la spitalul de psihiatrie. Eu am acceptat aceasta
ca pe o misiune de anihilare a entitătilor negative care bântuiau spitalul. Pe
drum, supraeul mi-a sugerat să-i pun mâna la ochi soferului ca să le arât celor
de fată că nu se întâmplă nimic, pentru că noi suntem acum în lumea astrală
unde nu se poate întâmpla nimic rău. Si am fâcut-o. Bine că soferul a oprit
repede si nu s-a întâmplat nimic grav. Toti cei din masină s-au uitat
stupefiati la mine, dar si-au dat seama că nu e nimic neobisnuit pentru un om
care era dus la spitalul de psihiatrie.
Am fost intemat, iar după două
zile mama s-a dus la doamna Ana să o roage să mă scoată din starea în care eram.
Ea a venit, mi-a ars o palmă si m-a dezengramat o jumătate de oră spunându-mi
la sfârsit să nu mai vorbesc cu supraeul si să nu mai primesc nici o revelatie,
căci entitătile negative care puteau imita foarte bine vocea supraeului si în
genere a oricui, m-au păcălit si m-au adus în starea în care eram. M-a sfâtuit
să stau linistit si să mă mai odihnesc, să nu mă mai gândesc absolut de loc la
nimic legat de bioenergie si că totul va fi bine. Mi-a zâmbit încurajator si a
plecat ( Lipsa aceasta de responsabilitate se manifestă la toti îndrumătorii
pseudo-spirituali: G. Bivolaru si D. Bozaru la Yoga, precum si la cei de la
Sahadja-Yoga si Elta Universitate n.n.).
Doctorii de la spital, si de altfel din toată lumea, spuneau că nu eram
nici primul, nici ultimul care angajându-se în acest fel de practici ajungea la
ei la spital. Eu însă nu i-am crezut pe ei, ci pe doamna Ana convins fiind
că nu practicile în sine duc spre asa ceva, ci aplicarea lor gresită. Dealtfel
convenisem cu doamna Ana ca după o perioadă de relaxare să mă apuc din nou de
aceste practici, dar de acum încolo cu experienta si cu lectia căpătată, voi
sti să mă feresc de astfel de greseli. Si tot amândoi am tras concluzia că
Dumnezeu a vrut să mă încerce în acest fel, ca să-mi arate orgoliile negative
care mă stăpâneau.
Când am fost din nou la doamna
Ana acasă, rugând-o să mă testeze din punct de vedere bioenergetic, să vadă
dacă m-am refăcut si dacă pot să mă apuc iarăsi de qi-qong, mi-a răspuns că pot
să încep să lucrez, dar foarte putin, ca să vedem mai întâi reactiile
organismului. Am mai întrebat cum voi putea să recunosc dacă este supraeul meu
sau nu si ea mi-a răspuns că atunci când supraeul mă va contacta în gând voi
sti si voi simti pur si simplu că el este si nu altul. Acestea fiind zise a
lucrat asupra mea cu bioenergie cam un sfert de oră după care a cazut într-o
transă profundă. Ca să nu o deranjez am rămas alâturi de ea lăsându-mi
gândurile la voia întâmplării. Si mi-a
venit în minte imaginea mea când eram mic copil, iar la un moment dat, eu,
cel de la vârsta de patru ani, s-a întors spre mine, m-a privit si m-a întrebat
spunându-mi pe nume: ”Ce mai faci? Sunt
eu, supraeul tău! Adevăratul tău supraeu! în sfârsit am reusit să fim fată în
fată”. Uimit de cele ce auzisem si vedeam, am exclamat: ”Bine, dar din
cauza ta am ajuns la spital!”. ”Nu din cauza mea, mi-a răspuns el, căci de mine
nu ai mai ascultat încă de când au început cursurile de vindecare bioenergetică
de la clubul CFR”. ”Si de ce nu m-ai tras de urechi, de ce nu m-ai avertizat că
ascult de cei râi?”. ”Datorită orgoliilor în care erai blocat nu am mai avut
acces la tine si nu ai vrut să mă mai auzi. De acum însă ai să mă recunosti si
nu ai să mă mai respingi. Te voi contacta mai târziu. Să stii că mi-a fost dor
de tine!”. Zicând acestea, copilul din mintea mea a dispărut si s-a astemut
peste mine o liniste cum nu mai fusese în capul meu niciodată!
Nu după mult timp si doamna Ana a
iesit din transă si i-am povestit ce s-a întâmplat, la care ea m-a întrebat:
”Si tu ce ai simtit, el e sau nu?”. I-am răspuns că da, e el. ”Atunci el e! a
zis ea, întărindu-mi convingerea! Numai să ai grijă ca totdeauna tot ce-ti
spune să treci prin filtrul ratiunii, căci oricând spiritele rele pot să se
substituie supraeului încercând să ne transmită mesaje si comenzi cu care vor
să ne facă rău, sau să ne pună să facem rău. Deci fii foarte atent!”.
Am plecat de la ea bucuros că pot
din nou să lucrez si că în sfârsit, de acum înainte, voi sti să vorbesc cu
adevăratul meu supraeu. De acum înainte
eu urmam să primesc mesajele supraeului sub forma propriilor mele gânduri sau
prin imagini ce îmi apăreau în minte; am învătat să recunosc gândurile si
imaginile care îmi erau trimise de supraeul meu.
Doamna Ana recomandă tuturor
participantilor la curs să lucreze foarte mult qi-qong si dezengramare pentru a
ajunge cu nivelul de vibratie în spectrul indigo. Abia după aceea vor avea
siguranta că sunt în stare să lucreze asupra altora pentru vindecare sau să
vorbească cu supraeul fără a fi bruiati.
Am discutat personal cu ea despre
identificarea mea cu supraeul si despre etapele pe care le-am parcurs în
comunicare cu el, iar ea m-a încurajat să merg înainte pentru că acum, spunea
ea, procedam corect.
Intr-o zi maestrul din astral Sri
Yukeshwar mi-a cerut să fac împreună cu doamna Ana o excursie pe Muntele
Ceahlău. Era într-o zi de miercuri. Joi am fost la doamna Ana acasă si i-am
raportat ce îmi spusese maestrul si supraeul meu, rugându-o să se consulte cu
supraeul ei si să vadă dacă mergem sau nu. Răspunsul a fost afirmativ. I-am
spus ce-mi ceruse maestrul să facem: să plecăm în lunea următoare pe Ceahlau,
să lucrăm impreună exercitii de dezengramare si energizare, după care să ne
reîntoarcem miercuri. Alte amănunte ni le va comunica maestrul atunci când vom
ajunge pe Ceahlău. A ramas stabilit să plecăm luni.
Cu o săptămână inainte supraeul
mi-a făcut cunoscut că de fapt engramele pe care le scoteam noi prin
dezengramare erau niste fiinte vii, având fel de fel de forme si că ele
parazitau corpurile noastre energetice hrănindu-se cu energia noastră si
influentându-ne negativ. Am fost învătat să le simt si să le anihilez. Metoda
era foarte putenică si rezultatele spectaculoase; chiar doamna Ana aprobând-o
si mirându-se de eficacitatea ei.
Incepând din această perioadă a
început să învete doamna Ana de la mine. Era de fapt uimită si ea la ce nivel
de cunoastere aveam eu acces si ce cunostinte îmi fuseseră relevate de supraeu.
Intr-una din dezengramări îl văzusem cu
ochii mintii chiar pe Satana, stăpânul dracilor, dându-mi târcoale, insă
maestrii si supraeul îmi puseseră la îndemână arme de lumină spirituală foarte
puternice cu care puteam să-l alung.
Sâmbâtă, cu două zile înainte de
plecare, în cursul unei meditatii mi s-a
arătat în chip de om Dumnezeu Tatăl Ceresc si a vorbit cu mine numindu-mă fiul
Lui si felicitându-mă pentru marele progres spiritual pe care-l făcusem,
spunându-mi că voi fi cel mai mare vânător de diavoli pe care l-a cunoscut
vreodată omenirea. Am căzut la pământ si nu-mi venea să cred ce văzusem si
auzisem.
Duminică dimineata, în cadrul altei meditatii, l-am vâzut pe
Iisus Hristos răstignit pe cruce si atunci supraeul meu si întregul meu suflet
mi-au spus că eu sunt cel ce am fost atunci pironit pe cruce. De data
aceasta am realizat că asa este, ba
chiar am simtit în palme durerea provocată de cuiele cu care mă pironiseră
atunci.
In tot timpul excursiei de pe
Ceahlău eu am fost conducătorul iar doamna Ana m-a urmat pas cu pas.
Singurul om care a mai stiut de
adevărata mea personalitate în această perioadă a fost viitoarea mea sotie
căreia i-am povestit toată excursia si tot ce a decurs din ea. Cred că atunci
ar fi fost singurul om în stare să înteleagă si să accepte cât de cât că asa
ceva ar fi fost posibil. Ea îsi dădea seama de nefirescul si nebunia acestor
lucruri, insă realiza si faptul că dacă m-ar fi contrazis nu a-si fi acceptat
nici un argument de-al ei si poate ar fi trebuit să ne despărtim. Faptul că
doanma Ana acceptase si aprobase tot ce eu îi povestisem despre mine si despre
practicile mele bioenergetice au făcut-o pe de altă parte să accepte că, desi
ea nu putea să creadă si să facă asa ceva, altii erau în măsură să facă si să
simtă acele lucruri.
Era o nebunie plăcută, plină de
romantism, de escapade misionare în numele lui Dumnezeu care de fapt toate erau
menite să ne facă să ne cunoastem mai bine si să ne iubim mai mult. Sotia mea a
intuit că odată si odată mă voi trezi din această nebunie si că atunci vom
rămâne împreună doi oameni simpli si obisnuiti.
Avalansa de revelatii si de
trăiri care ne asaltau de mai bine de o lună ne epuizaseră. Erau deja câteva nopti în care dormisem foarte
putin sau deloc. In aceste conditii, mergând
în vizită la mama mea mi s-a revelat că ea ar vrea să-mi facă mult rău. M-am
supărat si am plecat. Pe drum, sotia
mi-a atras atentia că nu m-am purtat frumos cu mama. Atunci a apărut primul
semn de întrebare. Pentru prima dată mi-am dat seama de nebunia
comportamentului meu, fiindcă dacă exista vreun lucru pe lumea asta de care să
fiu absolut sigur,era acela că mama mea mă iubeste si îmi doreste doar binele. Dându-mi
seama de nebunia acestei revelatii am reusit în decursul unei ore să realizez
toată nebunia trăită până atunci. Si dintr-o dată tot esafodajul pe care eu îl
construisem de atâta amar de timp s-a prăbusit iar eu efectiv nu mai stiam cine
sunt; dacă nu eram de fapt Dumnezeu si
nici Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci cine eram? Umblam asa prin
casă vorbind de unul singur.
Atunci sotia si-a zis că trebuie să am un diavol în mine si a vrut să-l
descopere si să-l alunge din mine, si într-adevăr, prin gura mea, din mine, a
început să vorbească un diavol. A început să înjure, să tipe că el nu pleacă,
că el stă de mult timp în mine si că eu l-am chemat; a început să ne ameninte,
ne-a spus că el este supraeul care m-a condus pe mine atâta timp. O ameninta pe
sotie că o să o omoare si voia să sară la ea, dar n-avea putere să-mi
folosească cum voia trupul, iar eu mă opuneam. Tot timpul căuta să o scuipe si
o înjura groaznic, spunând că o urăste si sa-l lase în pace, să nu-l mai
chinuie.
La un moment dat mi-am recăpătat
stăpânirea de sine si din clipa aceea am înteles că tot ce făcusem până atunci
era foarte rău.
Cu câteva ore înainte de asta, în timp ce eram acasă la mama, si făceam
o repriză de exercitii qi-qong, corpul fiindu-mi miscat de supraeu, deodată am
început să execut un dans cu adevărat satanic. Sotia s-a uitat îngrozită la
mine, la figurile pe care le făceam, la sunetele pe care le scoteam, la
respiratia pe care o aveam atunci, la privirile absolut demonice pe care le
aruncam în toate părtile. Mi-a spus că îi e frică de mine si că ar fi bine să
mă uit în oglindă să mă văd cum arăt, iar când m-am uitat, m-am speriat si eu
de privirea mea.
Ne-am gândit amândoi ce să facem
si cum să iesim din această stare. Amândoi eram epuizati de tot ce făcusem timp
de o lună si nu stiam unde gresisem. Credeam că este vorba de o greseală a
noastră. Diavolul încerca iarăsi să vorbească prin mine si să-mi folosească
trupul dar reuseam totusi să nu-l las să facă nimic. Revelatiile îmi asaltau
mintea si nu puteam să mă mai concentrez la nimic. Până la urmă, am decis să nu
mai facem absolut nimic din domeniul bioenergetic, să încetăm orice relatie
intimă pentru o perioadă de timp, să dormim cât mai mult si să mâncăm multă
carne si mâncăruri greu digerabile ca să ne îngreuiem mintea si s-o oprim din
avalansa nebună în care se pornise.
Abia a doua zi am reusit să adorm
putin, să-mi adun si eu oarecum mintea, căci o simteam ca pe o masină dereglată
care nu mai putea fi oprită din mers. După
ce m-am trezit, m-am rugat lui Dumnezeu să mă ajute să scap din situatia în
care intrasem. L-am rugat să mă ierte pentru ce făcusem, pentru că eu crezusem
că slujesc binelui. L-am rugat să mă aducă pe calea cea bună si să-mi arate
cum trebuie cu adevărat să slujesc binelui. Cand mă rugam mă simteam ca. un
copil neascultător, care fugind de acasă se rătăcise într-un pustiu foarte
mare, de unde nu mai stia cum să iasă.
De atunci am putut dormi din ce
în ce mai bine si mai mult iar mintea mea încetul cu încetul, a început să se
oprească din necontenita gândire si reflectie si si-a domolit ritmul. Sotia
mea, care nu se implicase atât de mult si-a revenit mult mai repede, singura
problemă pentru ea fiind marea oboseală pe care o acumulase. Abia după două
săptămâni de zile am revenit la un comportament cât de cât normal.
La o lună de zile după aceste evenimente, niste prieteni care si ei
practicaseră yoga mai demult, ne-au dat să citim niste cărti ortodoxe: ”Sfântul
Serafim de Sarov” si ”Pelerinul roman”, apoi, împreună cu ei am fost la un
preot si am abordat câteva subiecte pe această temă. După discutia cu preotul
si citirea celor două cărti am realizat că religia ortodoxă este mult mai
complexă si mai frumoasă decât orice altă cale de eliberare spirituală. Incetul
cu încetul am înteles că este singura cale adevărată.
Ne-am dus la o mânăstire si ne-am spovedit din copilărie, duhovnicul de
acolo interzicandu-ne să mai practicam exercitii bioenergetice sub orice formă
ar fi fost ele. Ne-a spus că nu suntem singurii care au pătit asa ceva si că
multi din cei ce apucă pe aceste căi ajung la spitalul de psihiatrie. Am găsit
apoi în Iasi un duhovnic, acesta fiind chiar preotul cu care vorbisem prima
dată, dusi de prietenii nostri. I-am povestit si lui ce pătisem, iar el ne-a
recomandat să împărtăsim si altora din experientele noastre.
Acum, la aproape un an de la
încetarea oricărei activităti pe tărâmul bioenergetic cred că putem formula
câteva interpretări, concluzii si recomandari în legătură cu ele:
In primul rând am dori să atragem
atentia tuturor celor ce vor să urmeze calea acestor practici, fie pentru
dobândirea unor puteri paranormale, fie pentru dobândirea sănătătii trupesti
sau sufletesti, fie câstigarea întelepciunii si a eliberării spirituale, că
absolut toate provin din sânul unor credinte filosofico-religioase păgâne. Este
binecunoscut că popoarele păgâne se închină la idoli si că dumnezeul sau zeii
care îi venerează nu sunt altceva decât niste închipuiri cu care satana i-a
înselat.
Incă de la crearea lumii de către
Dumnezeu, diavolul i-a înselat pe primii oameni, iar acestia, crezând în cele
spuse de el si nu în cele spuse de Dumnezeu, au fost izgoniti din Rai. De
atunci si până la venirea pe pamânt a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru
Iisus Hristos, care prin jertfa Sa a spălat tot păcatul omenirii si a întemeiat
singura credintă adevărată, credinta crestină ortodoxă, oamenii au fost
înselati de către diavol să se închine la fel de fel de dumnezei care de fapt
nu existau. Fie că acestia se chemau marele spirit universal, sau principiul
cosmic universal, sau divinul, sau Baal sau Ra sau fel de fel de zei, de
spirite si de forte supranaturale, toti nu au fost altceva decât înselări aduse
în mintea omenească de către demoni care au fost apoi adeverite si fundamentate
prin intermediul minunilor si faptelor supranaturale făcute cu puterea Satanei.
De la înăltarea la ceruri a
Domnului nostru Iisus Hristos si până în ziua de astăzi nenumărate fapte si
minuni făcute în numele Său si cu puterea Sa, au dovedit fără putintă de tăgadă
că singurul dumnezeu adevărat este
Dumnezeul crestinilor care tin dreapta credintă apostolică ortodoxă.
De aceasta s-au convins multi
păgâni, asupra cărora puterea adevăratului Dumnezeu a făcut minuni si a căror
idoli au fost sfărâmati de această putere. Niciodată puterea idolilor nu a
putut întrece puterea adevăratului Dumnezeu, după cum niciodată puterea Satanei
n-a putut depăsi puterea lui Dumnezeu Care l-a creat. Cu toate acestea diavolii
nu au încetat o clipă să încerce înselarea oamenilor prin credinte idolatre sau
prin devierea ori ruperea de la dreapta credintă.
Dar se pune întrebarea: De ce se
străduie diavolul atât de mult să însele oamenii în această privintă? Răspunsul
e simplu: Răsplata celor care cred în idoli si a ereticilor sunt muncile
iadului, iar Satana tocmai acest lucru 1-a dorit tuturor oamenilor. Toti
oamenii care au trăit înainte de Hristos, după moarte, au fost trimisi în iad.
prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu, a venit ca să-i scoată de acolo. Unul dintre
păcatele care a trimis cei mai multi oameni în iad a fost tocmai această
închinare la idoli, iar diavolul se străduie din răsputeri, si în zilele
noastre, să cufunde toată omenirea în credintele idolatre.
Toti cei care încearcă să
popularizeze la noi în tară si în întreaga lume practicile bioenergetice de
provenientă orientală sau cele de magie africană, asiatice, arabe,
sud-americane, încearcă să le prezinte desprinse din contextul filosofico-religios
din care provin. Ei încearcă să le înfătiseze la început ca pe niste tehnici
bioenergetice de vindecare si autovindecare, după care, celor ce se angrenează
în practicarea lor, le sunt prezentate ca niste practici al căror scop final este
însănătosirea sufletească, căpătarea de puteri paranormale si apoi eliberarea
spirituală, subliniindu-se caracterul secret al acestor stiinte oculte. Abia
după câtiva ani de practicare adeptului îi este înfătisată adevărata fată a
acestor prăctici: puternicul substrat religios si ocult pe care se sprijina,
si, că rezultatele apar doar la cei ce încep să se închine la zei.
Ei sunt initiati apoi prin niste
ritualuri oculte de către maestrii lor pentru a putea ajunge la realizări
deosebite. In această fază totul devine ultrasecret, orice divulgare fiind
considerată ca un sacrilegiu si pedepsită ca atare. Ei formează vârful de lance
al sistemului filosofico-religios din care provin.
Cei ce vor să se elibereze
spiritual, să se mântuiască, pe aceste căi, urmează în realitate niste căi
idolatre, iar unirea finală este unirea cu diavolul. Pe tot parcursul acestor
practici are loc o îndrăcire treptată a individului până când, ajungând la etapa
finală, omul este complet posedat de diavol, ajungând la niste puteri
paranormale-supranaturale care impresionează si coplesesc pe oamenii simpli.
Pentru ca înselarea să fie completă diavolul îti insuflă o întelepciune si o
falsă curătenie sufletească care pot induce în eroare pe orice om neavizat.
Adevărata fată a acestor oameni o
cunosc foarte putini, iar câteodată nici ei însisi nu realizează ce se întâmplă
în mod real cu ei, însă, după cum spunea Mântuitorul, după roadele lor îi veti
cunoaste. Uitati-vă bine la ei, la roadele pe care le aduc, dar nu numai la
cele cu care ei se afisează, ci si la cele pe care le ascund.
Cu două săptămâni înainte de a
scrie aceste rânduri am fost acasă la doamna Ana si i-am povestit tot ceea ce
pătisem, întrebând-o unde crede ea că este greseala. Mai intai i-am cerut să-mi
explice unde gresisem când am ajuns prima dată la spital. Ea mi-a spus că
atunci m-am grăbit putin si a apărut un dezechilibru între corpurile mele
energetice si cel fizic iar personalitătile mele negative din alte vieti au
imitat vocea supraeului meu si eu în loc să ascult de vocea lui, am ascultat de
o astfel de personalitate, care vrea cu orice pret să stopeze progresul
spiritual al individului. Una din metodele pe care le utilizează aceste personalităti
este aceea de a te pune să faci niste lucruri care să te dezechilibreze psihic
si să ajungi la spital, sau te îndeamnă să faci cine stie ce lucruri rele.
”Dar cu maestrii din astral si
cauzal, cum a fost?”, am intrebat-o. ”Pai, toti maestrii în practicile acestea
au un maestru în universurile superioare, care îi conduc si îi indrumă, asa că
nu e nimic anormal în toate acestea”!
”Dar a doua oară când era să o
luăm razna amândoi ce s-a întâmplat?”. ”Păi ce să se întâmple? Iarăsi v-a
inselat o asemenea personalitate care s-a substituit supraeului si era să vă
ducă să o luati razna. Bine ati făcut ca ati incetat orice activitate pe acest
plan. Asa trebuie facut când esti păcălit astfel, iar după ce revii la normal
tragi concluziile unde ai gresit si o iei din nou de la capăt”.
”Bine dar de data aceasta am
respectat tot ce m-ati invătat dumneavoastră! Eram cu nivelul de vibratii în
indigo, m-am identificat cu supraeul, am analizat tot ce-mi spunea si admiteam
doar ce mi se părea bun! De altfel, totdeauna am venit la dumneavoastră să mă
verificati, iar în excursia făcută pe Ceahlău ati aprobat tot ce vă spusesem si
toate erau venite de la supraeul meu. Ori stiti bine că si atunci mă credeam
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că vorbeam cu Dumnezeu Tatăl!” .
”Da, dar eu atunci tocmai de asta
am mers cu tine, pentru că am vrut să-ti arăt că nu erai cine te credeai!
Atunci s-a întâmplat cu tine acelasi lucru care se întâmplă cu toti atunci când
se aprinde în noi lumina cristică, moment in care simtim că în noi este un
sâmbure de dumnezeire. Mai tii minte când te-a piscat un tântar si eu ti-am
spus că pe sfinti tântarii nu-i piscă? Dar când ai spus că ai ancorat vortexul
de forte care va declansa apocalipsa, nu ti-am spus eu că un maestru nu are
nevoie să se teamă că ceva creat de el va fugi sau se va pierde? ti-am dat să
întelegi, deci, de două ori că nu erai cine te credeai, dar tu nu ai prins
mesajul, si după aceea nu ai mai trecut pe la mine si am crezut că ti-ai dat
seama de greseala ta!”.
Eu si sotia mea mea ne-am uitat
uimiti unul la altul când am auzit această explicatie, căci amândoi stiam că
abia cu o zi înainte de plecarea pe Ceahlău căpătasem certitudinea că sunt
Iisus Hristos, abia în acea zi am avut revelatia răstignirii pe cruce si tot
atunci arătându-mi-se Dumnezeu Tatăl vorbind cu mine. Doamnei Ana, toate aceste
lucruri i le spusesem doar în timpul excursiei, deci ea plecase în excursie cu
mine fără să stie aceste lucruri!
”Doamnă Ana, dar spuneti-mi cum
putem fi siguri că vorbim cu supraeul nostru cel adevărat, căci iată, eu mi-am
luat toate măsurile de protectie si totusi m-a înselat!”
”Când vorbesti cu supraeul,
niciodată nu poti fi sigur că vorbesti cu el sau cu altcineva. Totdeauna
trebuie să treci prin filtrul ratiunii tot ceea ce îti comunică si să iei numai
ce consideri că este bun. Vorbirea cu supraeul e ca mersul pe sârmă, în orice
clipă poti să cazi. De altfel si eu, cu câtiva ani în urmă, căpătasem o mare
încredere în supraeul meu si mă lăsam condusă de el, iar într-o zi acesta mi-a spus
că trebuie să mă sinucid pentru ca monada mea din astral să poată progresa
spiritual, căci eu prin ceea ce făceam atunci o tineam în loc. L-am ascultat si
am fost la un pas de sinucidere, pregătind si punând în ordine tot ce era
necesar pentru a pleca din lumea aceasta. Dar în ultima clipă, mi-a trecut prin
cap să trec si pe la o biserică. Numai trecerea acestui gând prin mintea mea a
fost suficient pentru a amâna punerea în practică a hotărârii de a mă sinucide.
M-am dus acolo si am vorbit cu un popă, un mosulică dulce, care mi-a zis că nu
stie ce să-mi spună în legătură cu ceea ce practicam eu, dar că Sfânta Treime
este iubire, este credintă si este sperantă si nu cumva să-mi pun capăt
zilelor. Mi-a mai zis el ceva, nu mai tin minte ce, mi-a făcut si o rugăciune
si am plecat. Si cum mergeam spre casă, brusc mi-a venit în cap ce-mi spusese
mosulică: că Dumnezeu este sperantă si atunci deodată am realizat că Dumnezeu
nu a creat nimic pentru a distruge, deci nici pe mine. Din clipa aceea am
renuntat la gândul sinuciderii.
A doua zi a venit mama la mine si
mi-a spus că în noaptea ce trecuse i se arătase un înger care-i spusese să nu
mai fac nimic din ce făcusem până atunci, arătându-i tot ce făcusem rău si
spunându-i să înlătur din casă si din activitătile mele tot ce rezultase din
acele practici”.
”I s-a arătat mamei dumneavoastră
un inger în vis? am întrebat-o noi uimiti!”
”Nu în vis, ci chiar fizic, real!
A trezit-o spunându-i ce avea de spus si a dispărut, după care mama a stat
trează până dimineata, ca să nu uite nimic din ce-i spusese si a venit imediat
la mine. Atunci eu am înteles că nu făcusem cum trebuie lucrurile, iar de acum
încolo trebuia să le fac altfel. Ei, si de atunci am început să vorbesc cu
supraeul trecând prin filtrul ratiunii tot ce-mi spunea!”.
Si eu si sotia am rămas uimiti de
felul în care interpretase ea cele spuse de înger. ”Dar teoria aceasta a
supraeului, de unde ati luat-o, am insistat noi”?
”Toată lumea vorbeste cu
supraeul, unii vorbesc telepatic, altii prin scriere automată (procedeu
spiritist de comunicare cu spiritele–în cazul de fată cu supraeul), si eu la
început luam legătura cu el prin scriere automată, dar după mesajul pe care
1-am primit de la înger am înteles că trebuie să vorbesc cu el în alt mod, si
anume, pe cale telepatică”.
Am insistat să aflăm sursa sau
teoria care fundamentează practicarea acestei convorbiri cu supraeul dar ea nu
a vrut să ne-o dezvăluie.
Si totusi, am insistat eu, dacă
în orice clipă poti fi înselat în această convorbire cu supraeul si el te pune
să te sinucizi, te duce la nebunie, poti să ajungi la comiterea de crime si
multe alte acte iresponsabile, n-ar fi mai bine să renuntăm la orice comunicare
cu el? A, nu! mi-a răspuns ea, fiecare trebuie să-si trăiască experienta lui de
viată din care trebuie să învete ceva. Dacă unul se sinucide, este treaba lui,
este experienta lui din această viată, chiar dacă ea e negativă; dacă unul dă
în cap la altul, e la fel; dacă voi era să o luati razna, a fost o experientă
pe care trebuia să o trăiti. Acum v-ati dat seama de tot răul si orgoliul care
era în voi! Vedeti ce lectie v-a oferit Bunul Dumnezeu? Si-apoi fiecare mai are
înainte alte vieti de trăit, asa că nu trebuie să ne facem probleme!
”Deci, dumneavoastră admiteti că
se poate întâmpla orice când vorbim cu supraeul!”. ”De ce nu? Experientele de
viată sunt nenumărate”!
Sotia a mai încercat să o
convingă pe doamna Ana că totusi este periculos să lasi o multime de oameni
nesupravegheati, să vorbească cu supraeul, dar ea a argumentat că nu este asa.
Am plecat în acea seară acasă
înmărmuriti de cinismul si nebunia de care dădea dovadă cea pe care o crezusem
un om care vrea binele semenilor săi: o vindecătoare prin bioenergie.
Peste câteva zile am revenit la
doamna Ana, încercând imposibilul, să-i prezint si ei calea credintei crestine
ortodoxe ca pe o altenativă, astfel încât, îmi ziceam eu dacă va adera la ea,
îsi va da seama mai târziu de nocivitatea practicilor în care se angajase. Erau
de fată si doi ucenici de-ai ei. Abia atunci am văzut adevărata ei fată Reactia
la ceea ce-i spuneam eu a fost violentă. Nu a acceptat sub nici o formă că
ortodoxia ar fi bună de ceva, din contră i-a făcut în toate felurile pe
slujitorii Bisericii; pe mine nici nu mai spun, a încercat să mă lovească în
piept, să-mi dea palme, a tipat si s-a enervat cumplit, si asta mai ales când
le-am povestit ucenicilor ei întâmplarea cu ”mosulică” (preotul care a ajutat-o
să nu se sinucidă) si ingerul. Cumplită tulburare i-am produs prin acea
încercare de a-i prezenta calea credintei ortodoxe.
Dându-si seama că nu se comportă
prea civilizat, a simulat apoi, că în principiu ar fi si aceasta o cale pe care
oamenii pot merge.
Am plecat si de această dată
înmărmurit de adevărul care se ascunde în spatele cuvintelor ei frumoase, care
spunea că toate căile spre mântuire sunt bune. Intr-adevăr, pentru doamna Ana
erau bune toate în afară de una singură: credinta crestină ortodoxă si chiar
dacă ea sustine cu tarie că este crestină, adevărul este cu totul altul. Ea îsi
închipuie că e crestină de un nivel spiritual foarte înalt care depăseste
manifestările crestine obisnuite. Din aceste motive ea nu are nevoie de
duhovnic si interpretează cum vrea Sfintele Scripturi, scrierile si
învătăturile Sfintilor Părinti, ajungând la o totală rupere de Sfânta Biserică,
la niste erezii ce depăsesc orice închipuire sfidând orice bun simt. Toate
acestea sunt argumentate si sustinute de către ea logic, cu lux de amănunte, cu
deplină încredere în justetea celor gândite si afirmate.
Aceasta este de fapt adevărata
doamnă Ana si dacă ati sti adevărul si despre alti instructori si vindecători
prin practici yoghine, qi-qong etc. cred că v-ati cutremura.
Din experienta trăită de mine în
universul acesta al practicilor bioenergetice, am văzut că ele duc la o
indrăcire treptată a celui ce le practică si că oricând pot apare tulburări
mintale si comportamentale, care se finalizează în cele mai sinistre forme de
nebunie. Dar cel mai periculos fapt este că această nebunie este logic
argumentată si acceptată, ea venind cu acordul si prin vointa noastră, si desi
stii că ceilalti te consideră nebun, pentru ceea ce crezi si faci, tu îti
argumentezi si demonstrezi că de fapt tu esti cel sănătos, iar ei sunt nebuni,
căci nu cunosc si nu înteleg adevărata realitate.
După părerea noastră puterea de a
vindeca prin bioenergie sau sănătatea obtinută prin practici de provenientă
orientală sunt de natură satanică si de aceea nu vom apela niciodată la ele,
oricât de bolnavi am fi si chiar dacă nu am găsi vindecare prin tehnicile
medicale clasice. ”Pentru păcatele mele mi se imbolnăveste trupul si slăbeste
sufletul meu”. Vindecare prin puterile diavolului noi nu mai vrem! (Gheorghe V.
– sfaturiortodoxe.ro).
Sursa: http://www.ganduridinierusalim.com/marturia-socanta-a-unui-tanar-care-a-practicat-yoga-si-tehnici-de-bioenergie/
Câteva zile mai târziu, unul
dintre generalii militari din Armata Siriană a vizitat mănăstirea, pentru
felicitarile de Crăciun și An Nou. În timpul conversației, ofițerul le-a
întrebat pe maici daca nu cumva au sesizat ceva neobișnuit, de curand. Maicile
i-au marturisit despre acea racheta, care a fost lansata de către unii dintre
rebeli, spre mănăstire, dar care nu a lovit-o. Ofițerul a fost uimit să audă
acest lucru, și a confirmat că și el văzuse racheta lansata, dar ca împreună cu
alții a văzut ceva foarte ciudat și neobișnuit: racheta era sa loveasca
mănăstirea, dar dintr-o dată o femeie îmbrăcata în vesmant albastru ar fi
apărut pe cer, a luat racheta in mâinile proprii si a indepartat-o. Generalul
s-a intrebat despre care „doamna” ar putea fi vorba, asa incat maicile l-au
asigurat că nu se poate sa fi fost nimeni altcineva decat Maica Domnului.
.jpg)
