Mai intai cand ma gandesc la
acest subiect, ma duc cu gandul la o informatie destul de recenta care e foarte
interesanta. Neurologul roman Prof. Doctor Constantin Dumitru Dulcan spunea ca
in urma cercetarilor specialistilor s-a constatat ca pentru 5 minute de maniesau suparare sistemul nostru imunitar sta blocat timp de 5-6 ore. Acum
ganditi-va ca unii tin manie zile intregi... Asa se nasc bolile. Nu degeaba se
spune "a murit de inima rea". Deasemenea toata lumea stie ca mania si
supararea produc mai mult sug gastric in organism. Din aceasta cauza multi se
imbolnavesc de gastrita sau ulcer.
Spre deosebire de cei care tin
suparare sau manie, cei care iarta sunt mult mai sanatosi. Se creiaza in ei un mediu
prielnic sanatatii. Aceste lucruri sunt demonstrate stiintific.
Daca oamenii de stiinta au ajuns
la astfel de concluzii inseamna ca firea noastra umana a fost
"programata" de Creator sa fie mereu pe pace. Daca apar
"ispite" probleme conflictuale, daca vrem sa nu influentam negativ
firea lucrurilor trebuie sa iertam.
Daca mania nu tine de firescul
firii umane si este o energie negativa care tulbura, atunci este clar ca este
lucrarea diavolului la mijloc. Hristos a zis: "Maniati-va dar nu gresiti!
De cele ce ziceti in inimile voastre va caiti". Cu alte cuvinte, este
normal "sa iti sara tandara" (cum se mai spune) sau sa iti iesi din
pepeni sau din rabdari. Esti om. Insa daca te-ai enervat, totusi inghite in sec
si rabda si iarta. Dar daca ai scapat niste cuvinte de dulce chiar si in mintea
ta, trebuie sa iti para rau si sa te caiesti. Cainta este un alt subiect
interesant.
Hristos a mai zis: "Sa nu
apuna soarele peste mania voastra" adica sa nu te culci cumva suparat pe
cineva sau certat. Daca se intampla sa te certi ai datoria sa iti ceri iertare
chiar daca nu esti tu vinovatul sau sa incerci macar sa te impaci. Daca
persoana cealalta nu va vrea impacare, ramane pacatul numai al ei.
Exista o vorba care se gaseste si
in Grecia: "mi-am iesit din rabdari". Am gasit o talcuire foarte
interesanta la aceste cuvinte. Casa sufletului este rabdarea (alta tema) iar
hrana sufletului este smerenia care atrage harul lui Dumnezeu. Cand omul nu mai
are hrana iese din casa sa isi cumpere sau sa isi caute. Asa si sufletul omului
care se manie (vezi mania ca opusa a smereniei), nu mai are hrana (smerenia) si
isi iese din casa sufletului (din rabdare) si incepe sa se comporte anormal.
Mania nu tine de normalitate.
Nici supararea. Daca ne gandim cat de prost ne simtim dupa niste episoade de
manie. Parca nu mai poti sa mai ai dialog cu cei cu care te-ai certat. Daca a
fost si vina ta, iti e rusine sa mai dai ochii cu el. Incepi sa il eviti. Lafel
si daca esti suparat. Ceva te macina in interior. Ceva nu iti da pace. Si
ajungi in relatiile cu alte persoane sa ai comportamente chiar ciudate. Cand
cineva striga fara vreun motiv serios: "Lasa-ma-n pace" arata faptul
ca el e foarte tulburat. Are o problema. Dar daca cineva are o problema, nu
trebuie sa ne enervam pe el si sa ii mai adaugam alte probleme. Trebuie sa o
intelegem, sa empatizam cu el.
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu