Era un fel de
fagaduinta facuta lui Dumnezeu la vechii iudei, prin care acestia isi luau angajament
moral de a trai o viata de sfintenie, sa nu mai consume bauturi alcoolice,
tineau post, se fereau sa nu se atinga de vreun mort (atingerea de mort in
Vechiul Testament se considera necuratie trupeasca), cauta sa duca o viata
curata si nu isi mai tundeau parul (Numeri 6, 2-6). Cel ce facea acest vot se
numea, nazireu. Acest vot tinea un numar de zile de la sapte pana la treizeci
de zile, un an sau toata viata si se incheia prin aducerea de daruri sau jerfe
la templul din Ierusalim. Atunci nazireul se tundea si parul il punea pe focul
de sub jertfa de impacare.
Se spune ca si Mantuitorul Iisus
Hristos ar fi tinut acest vot insa nu doar cateva zile, ci cativa ani de zilr.
Din aceasta cauza el purta par lung. Iudeii insa purtau parul scurt. A se vedea
icoanele sfintilor apostoli. Jertfa de final a Mantuitorului a fost Insasi
propria Sa Persoana. El S-a jertfit pe Sine pentru mantuirea lumii. Si Sf. Ap.
Pavel a depus un astfel de vot al nazireatului la incheierea cu succes a celei
de a doua calatorii misionare.
Votul aparea ca un fel de
fagaduinte aduse lui Dumnezeu drept multumire pentru binefacerile revarsate de
El asupra oamenilor. Si in zilele noastre precum a fost dintotdeauna oamenii
fac fagaduinte lui Dumnezeu fie pentru binefacerile primite, fie in nadejdea ca
Dumnezeu le va asculta candva rugaciunea si le va implini dorintele.
Azi, un vot oarecum asemanator cu
cel al nazireatului este votul monahal care consta in saracie, ascultarea de
staret si feciorie.
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu