Raportul de medicină legală și măsurătorile antopometrice confirmă autenticitatea osemintelor care au fost descoperite la Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman, iar marți va avea loc o slujbă de cinstire a memoriei marelui Voievod.
Mihai Viteazu a fost decapitat pe
9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al
II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a
lui Radu Mihnea, domn al Țării Românești. Trupul său a rămas timp de trei zile
pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit și de oameni și de câini, după
care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de
la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se știe că osemintele
Voievodului au dispărut de acolo înainte de desființarea Mitropoliei Ardealului
și transformarea lăcașului în biserică catolică (1701).
Din 1701 nu se mai știa nimic de osemintele voievodului
De atunci însă și până în 2010,
nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010,
călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepție,
respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce privește dimensiunile cu cel
al marelui domnitor. Argumentele inițiale care susţineau teoria potrivit căreia
osemnitele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că
Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al
Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar și membrele
superioare fără claviculă și coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost
mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu,
stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN și măsurători
antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui
Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.
Cine dorește să ne dispară istoria?!
Odiseea acestor oseminte este una
bogată și complexă. Din relatările din presa vremii și din informațiile de la
cel mai înalt nivel al unor membrii aparținând celui mai elitist birou al
contrainformațiilor militare, celebrul Birou 2 al Statului Major al Armatei
Române, reiese că reprezentanți ai serviciilor militare secrete au primit de-a
lungul timpurilor diverse misiuni speciale privind protecția acestor artefacte
neprețuite pentru istoriografia României și a națiunii Române. Un film
documentar care circulă pe internet povestește odiseea parcursă de capul
Voievodului în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial. Neștiute sunt și
traseele din zilele noastre, protejate se pare de un grup de înalți și
„păzitori” ai acestor artefacte. De-a lungul timpului, de altfel, multe dintre
simbolurile noastre naționale au încercat să fie distruse, începând de la
cetățile dacice, citadelele romane sau chiar și biserici și mănăstiri. Nu este
de mirare miza ca și aceste oseminte să dispară și să nu mai fie găsite. Unii
doresc să nu mai avem istorie, care să aducă aminte de cei cinci conducători
care au contribuit de-a lungul existenței noastre de peste 2000 de ani în
aceste teritorii la unirea României, Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, A.I.
Cuza și Regele Ferdinand. Este oare o întâmplare că au apărut aceste oseminte
ale marelui Voievod sau asistăm la o recreare a istoriei pe bază de dovezi
concludente, având în vedere apropierea centenarului în 2018.
Asasinarea Voievodului, în cronicile vremii
Dintre contemporanii Voievodului
care au relatat din surse directe sau indirecte despre asasinarea lui Mihai
Viteazu, pot fi menționați: Istvan Szamoskozy, cornicar transilvănean
contemporan cu evenimentele, George Brancovici, Pettho Gergely – cronicar
maghiar, Hieronymus Ortelius – istoric flamand, Jaques Augustin de Thou –
istoric francez sau Richard Knolles – istoric englez. „Tăiat-au nemții bucăți
mari de piele din trupul voivodului despuindu-i spatele și coastele, umerii și
le-au oprit ca amintire. În cele din urmă, așa scârbos cum era, l-au
înmormântat niște sârbi într-o groapă mică ca nu-l mănânce câinii”, scrisa
cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy (1570 -1612).
Biserica Ortodoxă Română – un gest simbolic pentru centenar
Anul 2018 este un an important
pentru istoria poporului nostru, având în vedere că se vor împlini 100 de ani
de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei în România și formarea
națiunii române. Un gest deosebit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe
Române, Preafericitul Daniel, a președintelui Comisiei de Canonizare, prof.
univ. dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, precum și a Sfântului
Sinod ar fi să aprobe canonizarea marelui Voievod întregitor de neam și țară.
Aici gasiti harta si pozele zonei.
Aici gasiti harta si pozele zonei.
Sursa: http://www.bizbrasov.ro/2016/08/05/descoperire-de-exceptie-la-o-manastire-din-romania-confirmata-oficial-osemintele-disparute-de-secole-ale-lui-mihai-viteazu/
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu