Interviu cu dl. Prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan
Prof. univ. dr. Dumitru Constantin
Dulcan este medic neurolog și psihiatru, autor a numeroase monografii, tratate
și lucrări științifice de certă valoare, cu ample deschideri spre domeniile
filozofiei științei. Este membru al unor prestigioase societăți științifice
naționale și internaționale, autor de brevete de invenții, titular de cursuri
universitare, precum și deținătorul a numeroase premii științifice și literare,
obținute în țară și în străinătate. Pentru a cunoaște mai bine personalitatea
acestui om excepțional, vă atașăm două interviuri, din care sigur veți învăța
cum să vă canalizați gândurile și energiile, pentru a rămâneți sănătoși și a vă
bucura de viață.
În „Inteligenţa materiei”, prima
dvs. carte, aţi demonstrat cu argumente ştiinţifice că, dincolo de lucrurile
vizibile, concrete, există un câmp de energie şi lumină, coordonat de o minte
inteligentă. Cu alte cuvinte, că nu suntem singuri în univers, că Dumnezeu
chiar există. V-a afectat certitudinea aceasta modul în care vă trăiţi viaţa de
zi cu zi?
– Odată ce am înţeles că, de fapt,
noi ne creăm propria realitate, felul în care priveam lumea s-a schimbat.
Descoperirile fizicii cuantice au arătat că mintea noastră e cea care face să
colapseze undele de energie şi le transformă în particule, adică în materie. A
gândi înseamnă a transforma nevăzutul în văzut. Gândul e creator, e cea mai
puternică forţă din univers. Iar Dumnezeu ne-a dat puterea ca, din milioanele
de realităţi posibile, care există în stare latentă, să aducem pe pământ, cu
gândurile noastre, doar una. Pe cea care seamănă cel mai mult cu gândurile
noastre.
Vreţi să spuneţi că ceea ce ni se întâmplă e oglinda a ceea ce gândim şi
simţim?
– Exact. Pe când făceam cercetări
pentru prima mea carte, am ajuns la concluzia că celulele au inteligenţa lor.
Şi m-am speriat. Celulele reacţionează la gândurile şi sentimentele celui în
cauză. S-a făcut şi un experiment în Occident, cu un eşantion de ADN recoltat
de la un individ şi dus la 1000 de km distanţă, într-un laborator. Persoana în
cauză a fost pusă să privească un film frumos, cu imagini minunate, care
stârneau bucurie. În acelaşi timp, la 1000 de km distanţă, măsurătorile arătau
cum spirala de ADN se relaxează. Când imaginile au fost schimbate cu un film
de groază, ADN-ul a început brusc să se restrângă, contractându-se. Aflând
asta, m-a chinuit o întrebare: cum ştie corpul nostru ce e rău şi ce e bine?
Dacă organismul nostru reacţionează pozitiv la bine şi negativ la rău, nu
există decât o singură mare concluzie: înseamnă că universul întreg are ca
fundament o lege morală, legea binelui. Abia acum vă pot răspunde la prima
întrebare. Da, ca să fim fericiţi şi sănătoşi, nu e nevoie decât să ne
construim viaţa după această lege.
Cu alte cuvinte, un stil de viaţă sănătos începe de la a gândi şi a
făptui binele?
– Când comit un act contrar acestei
legi, îmi creez singur mecanismele biochimice care duc la boală. Cinci minute
de mânie sau de suferinţă imobilizează pentru 5-6 ore celulele gardian ale
sistemului imunitar. În acest timp, organismul nostru e lipsit de apărare, iar
milioanele de celule moarte, viruşi şi bacterii, circulă libere prin organism,
se pot localiza undeva şi declanşa boala.
Se şi spune în popor că „a murit de inimă rea”. La asta se referă oare?
– Stresul, care azi a luat
proporţii gigantice, ura, mânia, îndoiala, neîncrederea în ceilalţi, invidia,
gelozia provoacă în corp un pH acid, favorabil bolii. Depresia are şi ea un
efect nociv asupra organismului, nu doar că împiedică vindecarea, dar poate
favoriza debutul altor boli. Dar ştiaţi că şi frica ne face rău? Este bine
cunoscut experimentul lui Avicenna. Într-o cuşcă s-a pus un miel şi într-o
cuşcă alăturată, un lup. Mielul a murit în scurt timp de stresul provocat de
frică. Orice dezechilibru emoţional aduce, mai devreme sau mai târziu, boala.
Cu emoţiile nu-i de glumit. Cum ne putem proteja?
– Eu am învăţat să le stăpânesc.
Încerc să nu mă implic afectiv intens, să nu mă enervez. Dacă cineva îmi
greşeşte, fac un efort să-l iert, gândindu-mă că poate într-o zi va înţelege şi
el ceea ce înţeleg eu acum. Să iertăm, fiindcă iertarea face ca pH-ul corpului
să vireze spre unul alcalin, favorabil sănătăţii. Sigur că sunt şi suferinţe care
nu pot fi evitate. Dar e important să rămânem conştienţi că fiecare minut de
suferinţă sau stres ia din viaţa celulei noastre.
Statisticile arată că stresul profesional este astăzi una dintre marile
surse de boală. Munca în exces ameninţă să ne omoare lent.
– Dacă nu ne putem lua mici vacanţe
regulat, să ne luăm măcar pauze de zece minute la fiecare oră, în care să ne
golim mintea şi să respirăm adânc. Putem să ne ridicăm de la birou şi să privim
ceva frumos pe fereastră. Sau, în loc să bem trei cafele cu ochii în computer,
să bem un ceai fără să ne gândim la nimic. Să ne bucurăm de gustul şi aroma
lui. Cu timpul, înveţi să te relaxezi în orice condiţii. Beduinii, de pildă, se
odihneau mergând pe cămile. Eu scriu şi citesc de dimineaţa până seara. Dar
când simt că începe să se aşeze oboseala pe mintea mea, mă opresc şi aplic
câteva tehnici de relaxare.
Ne puteţi da şi nouă un exemplu?
– Toate tehnicile de relaxare se
bazează pe respiraţie. Oboseala vine şi dintr-o lipsă de oxigenare a
creierului. Stau câteva minute cu ochii închişi, încerc să-mi reprezint oboseala
ca senzaţie la nivelul creierului şi apoi, cu fiecare expiraţie, îmi imaginez
că o elimin. Fiecare îşi poate crea propria lui tehnică. Eu nici pentru
durerile de cap nu iau pastile. Mă relaxez, mă concentrez pe starea de bine şi
cald, o trec prin inimă şi apoi o trimit acolo unde mă doare. Fac asta de
câteva ori şi durerea dispare.
Să-ţi vizualizezi boala pare o condiţie foarte importantă pentru
vindecare.
– Bernie Siegel, reputat oncolog din
SUA, a luat mai mulţi bolnavi de cancer în ultima fază şi i-a învăţat tehnica
imageriei: de mai multe ori pe zi, trebuia să-şi imagineze că distrug cancerul
din corp cu un foc, cu un animal care-l mănâncă, fiecare după cum dorea. După
şase luni de zile, 40% dintre ei s-au vindecat. La testele psihologice s-a
dovedit că cei care s-au vindecat erau cei optimişti, cei care credeau în Dumnezeu
şi cei care erau calmi. Îndoiala este un obstacol în calea oricărui succes şi
mai ales a vindecării.
Aţi amintit de Dumnezeu. Credinţa e şi ea parte din ecuaţia stării de
bine?
– Rugăciunea e o realitate fizică,
e un fel anume de a vorbi cu universul. Am testat eu însumi asta, de nenumărate
ori, şi am rămas înfiorat văzând că poţi obţine un răspuns. Prin rugăciune,
realitatea din jur se transfigurează, aducem la noi lumina din univers. Există
cazul celebru al neurochirurgului american Eben Alexander, care la 54 de ani a
făcut o meningoencefalită bacteriană gravă. A stat o săptămână în comă, timp în
care foarte multe persoane s-au rugat pentru el. După ce şi-a revenit, a spus
că în tot timpul cât a fost în comă a văzut în jurul lui siluete umane care
păreau să stea în genunchi, şi de la care veneau spre el valuri de energie.
Rugăciunile altora l-au vindecat. Dar şi propriile noastre rugăciuni ne ajută.
Credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar. Nu spunea Iisus
„credinţa ta te-a vindecat”?
Nutriţioniştii pun pe listă o condiţie a sănătăţii: ce, cum şi cât
mâncăm. Ţineţi cont de ea?
– Eu respect o regulă care se ştie
încă de la Hipocrat: să mănânci fără să satisfaci complet senzaţia de foame!
Adipocitele aşteaptă semnalul că te-ai săturat, ca să-şi extragă din alimente
grăsimea. Dacă nu te saturi, nu te îngraşi. Studii de ultimă oră arată că
lungimea telomerilor de la extremităţile cromozomilor, de care depinde durata
vieţii, e influenţată favorabil de alimentaţia cu puţine calorii. Mănânc
legume, icre de peşte, iaurt, lapte de soia, pe care îl beau dimineaţa cu
cereale integrale, mazăre, linte. Mănânc foarte rar carne. Nu beau, nu fumez,
nu consum zahăr. Şi am grijă să ţin, din când în când, câte o zi de post, în
care beau doar ceaiuri şi las organismul să se refacă. Dar, înainte de orice,
am grijă să nu mă aşez niciodată la masă supărat. Masa ar trebui să fie o
sărbătoare, să fie prilej de bucurie alături de ceilalţi. Sigur că azi nu ne
mai potrivim toţi la masă, dar atunci când preparăm ceva, s-o facem cu drag.
Gândurile gospodinei trec şi-n bucatele pe care le găteşte.
Din ce-aţi spus, trag o concluzie: cele mai bune medicamente ne sunt, de
fapt, la îndemână.
– Aşa e. Dumnezeu ne-a dat deja
totul. Dacă vrem să rămânem sănătoşi şi fericiţi, e suficient să păstrăm în
minte câteva lucruri: să mâncăm sănătos, fără să ne îmbuibăm, să facem mişcare,
să ne odihnim corect, să fim optimişti. Să fim perseverenţi cu pasiunile
noastre, să ne antrenăm intelectual şi să ne ferim de rutină. Să facem constant
schimbări în viaţa noastră. Şi să nu uităm că trebuie să păstrăm în permanenţă
un echilibru între energia consumată prin efort şi energia obţinută prin odihnă
şi activităţi care ne fortifică. Gândurile rele ne iau din viaţă, bucuriile ne
dau viaţă. Să căutăm bucuria, avem nevoie de ea ca de pâinea noastră zilnică.
Chiar dacă uneori n-o putem avea decât în imaginație.
Sursa:
Puteti comanda cartile Domnului Prof. Dr. Neurolog Constantin Dulcan:
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu