Despre "Donatio
Constantini" (Dania lui Constantin cel Mare)
Timp de peste 600 ani (respectiv
intre secolele 9-15) Papii s-au servit de documentul falsificat Donatio
Constantini (Dania împaratului Constantin cel Mare) spre a-si justifica
pretentia de rol conducator in lumea crestina. Constantin cel Mare a fost
primul împarat roman care s-a convertit la crestinism. Drept recunostinta
pentru faptul ca papa Silvestru l-ar fi vindecat de lepra (acest episod al vindecarii imparatului Constantin de lepra de catre papa Silvestru este pus la indoiala de istorici), ar fi acordat
printr-un document scris in anul 315 dreptul de domnie a papei Silvestru (si a
viitorilor papi) asupra Romei, Italiei si provinciilor romane din estul
bazinului mediteranean. Dania ar fi recunoscut totodata si primatul spiritual
al Sfântului Scaun asupra tuturor bisericilor lumii. Donatio Constantini
(cuprinzand cca 3.000 cuvinte) a fost mentionat însa pentru prima data in
secolul IX. Cercetarile ulterioare au confirmat faptul ca Donatio Constantini este un fals istoric, intocmit probabil in jurul anului 760 spre a sustine primatul papal.
Astfel, acest document a fost inventat pentru a ajuta Biserica de Apus sa isi impuna autoritatea in fata celei de Rasarit. Controversa a culminat cu Marea Schisma din anul 1054, dupa care cele doua mari biserici (catolica si ortodoxa) s-au despartit. Multi papi s-au bazat pe acel act, a carei autenticitate nu a fost pusa la indoiala timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues (1401-1464), o somitate istorica a vremii, a observat pentru prima data ca actul Donatio Constantini nu a fost amintit niciodata in lucrarile istorice ale episcopului Eusebius, contemporanul si biograful împaratului Constantin cel Mare.
Mult mai multe detalii despre acest act gasiti aici:
Astfel, acest document a fost inventat pentru a ajuta Biserica de Apus sa isi impuna autoritatea in fata celei de Rasarit. Controversa a culminat cu Marea Schisma din anul 1054, dupa care cele doua mari biserici (catolica si ortodoxa) s-au despartit. Multi papi s-au bazat pe acel act, a carei autenticitate nu a fost pusa la indoiala timp de peste 600 ani. Nikolaus von Kues (1401-1464), o somitate istorica a vremii, a observat pentru prima data ca actul Donatio Constantini nu a fost amintit niciodata in lucrarile istorice ale episcopului Eusebius, contemporanul si biograful împaratului Constantin cel Mare.
Istoricul Vlad Protopopescu din
Australia scria următoarele despre acest document în revista "Neamul
românesc": "În virtutea acestui fals, papii şi-au afirmat dreptul de
a decide în toate treburile bisericeşti, trecând peste toate deciziile luate
prin consens de către întreaga Biserică, fabricându-şi şi un drept canonic nou,
complet opus celui al Bisericii universale, cu scopul de a se consacra
abuzurile papilor… În virtutea acestor falsuri, papii şi-au arogat dreptul de a
numi episcopi în tot locul, de a unge regi şi împăraţi, de a trece peste orice
lege, de a declara ce este dreaptă credinţă şi de a condamna pe oricine li se
opunea… Dureroasa schismă a creştinătăţii, care a împărţit Biserica în Apus şi
Răsărit, este opera exclusivă a nesăbuitei ambiţii a papilor de a fi stăpânii
lumii, pe care şi-au justificat-o prin "Donaţia lui Constantin"…
http://ziarullumina.ro/documentar/donatio-constantini-un-celebru-fals-istoric
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu