Plinius sau Pliniu cel Tânăr (în
latină: Gaius Plinius Caecilius Secundus, născut Gaius Caecilius sau Gaius
Caecilius Cilo; cunoscut drept Plinius Minor; n. în 61 sau 63, Como, Italia) a
fost un consul roman. A fost nepotul matern al lui
Plinius cel Bătrân. A fost consul în anul 100 și proconsul în Pont și Bitinia
în anii 112 - 113; a fost de asemenea prieten cu Tacit și apropiat al
împăratului Traian.
Scrisoarea lui Pliniu cel Tanar
catre Traian:
Este deja un obicei invariabil sa
recurg la intelepciunea voastra ori de cate ori am vreo indoiala; cine
altcineva este mai capabil sa-mi inlature ignoranta? Cum nu am fost prezent
niciodata la judecata celor care profeseaza Crestinismul, nu am cunostinta nici
despre natura abaterilor lor nici despre masurile pentru pedepsirea acestora.
Nu stiu de exemplu daca pedeapsa trebuie aplicata in aceeasi masura copiilor
cat si adultilor, sau nu trebuie facuta deosebire dupa varsta; daca
recunoasterea si lamentarea greselii le da dreptul la iertare sau daca cine
este crestin nu poate face nimic sa-si rascumpere greseala. Daca se pedepsesc
numai abaterile inerente credintei crestine sau insasi practicarea
crestinismului. Am mari indoieli in privinta acestor aspecte. Pana acum metoda
pe care am aplicat-o fata de cei acuzati in fata mea ca Crestini este aceasta:
ii intreb daca sunt Crestini. Daca recunosc, repet intrebarea de doua ori si-i
amenint cu pedeapsa. Daca persista, ordonez sa fie pedepsiti imediat; pentru ca
am convingerea ca indiferent de natura credintelor lor, incapatanarea trebuie
sa fie corectata. In cazul cetatenilor romani care manifestau aceeasi
incapatanare, am dispus ca acestia sa fie trimisi la Roma. Dar aceste abateri
se inmultesc chiar daca sunt pedepsite (asa cum se intampla deobicei).
Am primit scrisori anonime in
care multi sunt acuzati de a fi crestini. Am ordonat sa fie eliberati cei care
au negat formal, au repetat dupa mine o invocare a zeilor si au adus sacrificii
in fata statuii voastre (care a fost adusa impreuna cu cele ale zeilor in acest
scop); unii chiar au injurat numele lui Hristos. Printre cei acuzati de martori
in persoana se afla unii care au recunoscut initial ca sunt crestini dar
imediat dupa aceea au negat. Restul au recunoscut ca au fost crestini (acum 3
sau mai multi ani, cativa cu 20 de ani in urma) dar nu mai sunt, renuntand la
aceasta greseala. Toti iti slavesc statuia si blesteama numele lui Hristos. Isi
recunosc vina sau greseala de a se fi adunat intr-o zi anume inainte de a se
lumina de ziua pentru a se ruga lui Hristos ca unui zeu si de a se uni toti
prin acelasi juramant, dar fara scopuri rele, de a nu comite furt, adulter, de
a nu-si calca niciodata cuvantul si de a nu trada increderea acordata. Apoi au
obiceiul de a se separa si de a se aduna iar pentru a manca impeuna. Au renuntat
insa la acest obicei dupa publicarea edictului meu prin care conform comenzilor
voastre am interzis orice fel de adunare. Dupa aceasta am considerat foarte
necesara aflarea adevarului torturand doua femei sclave despre care am aflat ca
slujeau in ritualurile lor religioase. Dar tot ce am putut afla sunt dovezi ale
unei forme absurde si extravagante de superstitie.
Asa incat am considerat oportuna
suspendarea cercetarilor pentru a-ti cere sfatul fiind aceasta o situatie care
merita parerea voastra, mai ales pentru ca se pare ca multa lume se afla in
primejdia de a fi acuzata de acest pericol care deja s-a extins si se pare ca
va continua sa se extinda la persoane de toate varstele si rangurile si chiar
la ambele sexe. De fapt aceasta superstitie contagioasa nu este limitata numai
la orase ci s-a raspandit ca o infectie la sate si zonele din imprejurimi.
Totusi, mi se pare ca inca poate fi stavilita. Cel putin templele care odata se
golisera, au inceput din nou sa fie frecventate; iar ritualurile intrerupte un
timp, au revenit. Peste tot se cauta victime, care inainte aveau putini
cumparatori. Din toate astea este usor de presupus numarul celor care ar reveni
pe calea cea buna daca s-ar acorda o iertare generala celor care recunosc si
isi lamenteaza greseala.
Raspunsul lui Traian:
Ai facut bine, dragul meu
Secundtis, ca ai cercetat acuzatiile pe care le-ai primit impotriva
Crestinilor. E imposibil de stabilit o lege generala valabila pentru fiecare
caz in parte. Nu trebuie sa faci nici o investigatie activa impotriva
crestinilor, daca ei sunt adusi inaintea ta si vina lor este demonstrata,
trebuie sa fie pedepsiti. Cu exceptia ca atunci cand ei neaga ca sunt Crestini
si demonstreaza clar ca nu sunt prin invocarea zeilor nostri, atunci (exceptand
alte motive de suspiciune) iarta-i. Scrisorile anonime nu trebuie luate in
seama oricare ar fi acuzatiile pe care le contin. Produc un precedent periculos
cu totul strain de spiritul timpurilor noastre.
Sursa: http://oenoanda.blogspot.ro/2009/09/scrisorile-lui-pliniu-cel-tanar.html
Mai multe despre Pliniu cel Tanar gasiti materiale in limba engleza aici:
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu