Date juridico-istorice
Exista diferite metode de
evaluare stiintifica a datelor. De exemplu, într-un experiment de chimie, noi
folosim metoda „stiintelor naturale”. Însa nu putem utiliza aceeasi metoda
într-un alt domeniu, cum ar fi cel al istoriei!
Aici este nevoie de o metodologie
stiintifica diferita. Este METODA JURIDICO-ISTORICA.
Se numeste „istorica”, pentru ca
se ocupa cu fapte din istorie. Au avut loc în trecut. Si „juridica”, deoarece,
ca o instanta, emite decizii pe baza unor dovezi testate si constatate a fi
fiabile si corecte.
Deci, în conformitate cu aceasta
metoda, un punct de vedere este corect daca:
1. Se sprijina pe baza unor
dovezi autentice.
2. Nu provoaca contradictii în
documentele justificative istorice.
Dovezile pentru un fapt istoric
documentat sunt de trei feluri:
A. Marturii orale
B. Marturii scrise
C. Dovezi reale
Din moment ce Iisus Hristos a
trait ca un om pe pamânt acum 2000 de ani, nu este posibil sa utilizam dovezi
fizice despre El, ci doar metoda istorico-dogmatica.
Pentru viata umana a lui Iisus Hristos,
avem urmatoarele marturii:
A. Din surse non-crestine
(Pontiu Pilat, Plinius cel tanar, Tacitus, Suetonius, Iosif Flaviu). Marturii putine. Si arata doar ca Hristos
a fost o persoana reala istorica. Nimic mai mult.
B. Din surse ebraice. Este
Talmudul si Toledoth Yeshu, carti ulterioare de la al treilea pâna la al 12-lea
secol si scrise cu patima împotriva lui Hristos. Indica faptul ca a existat, ca
a facut multe miracole, ca a fost rastignit, ca a înviat… si încearca sa dea la
toate acestea niste explicatii ale lor.
C. Din surse crestine, care sunt
scrise în primul rând în Sfânta Scriptura si în special în Evanghelii. Acestea sunt scrise de martori oculari, care
au VAZUT si AUZIT. Dau despre Iisus informatii exceptional de bogate, dupa
care, daca sunt corecte, ar trebui sa ne orânduim viata noastra.
Dar, pentru ca anume aceste
marturii vorbesc despre Iisus Hristos, ele sunt puse la îndoiala de multi ca
fiind partinitoare, caci se presupune ca sunt false si sunt idealizari special
concepute pentru a induce în eroare în favoarea lui Hristos.
Fiindca folosim pentru Sfânta
Scriptura metoda juridico-istorica, vom folosi metodele de verificare a
credibilitatii acesteia.
Credibilitatea textului Sfintei
Scripturi
Care este numarul de codice în
baza caruia sunt pastrate cartile Sfintei Scripturi
2.500 codice contin întreaga
Sfânta Scriptura, Vechiul si Noul Testament.
25.000 codice contin parti mari
din Sfânta Scriptura. (De obicei doar Noul Testament).
Codicele de mai sus provin din
întreaga lume crestina.
În comparatie cu alti scriitori
antici, avem:
50 doar exemplarele lui Eschil
100 ale lui Sofocle
8 ale lui Tucidide
200 ale lui Plinius
500 ale lui Horatius
Prin urmare, dupa numarul de
codice pastrate, Sfânta Scriptura este textul cel mai de încredere pe care îl
avem.
În ceea ce priveste vechimea
acestor codice:
Istoria lui Tucidide, relateaza
evenimentele din perioada 460-400 î.Hr. Nu s-a pastrat originalul. Cele 8
manuscrise care au supravietuit sunt toate scrise dupa anul 900 d.Hr., adica
1300 ani mai târziu!
Poetica lui Aristotel a fost
scrisa în 343 î.Hr. Cel mai vechi codice al ei, provine din anul 1100 d.Hr.,
adica cu 1400 ani mai târziu!
Razboiul galic al lui Iulius
Cezar, a fost scris în anul 50 d.Hr. Se pastreaza în câteva codice, toate
scrise dupa anul 1000 d.Hr.
Contesta cineva aceste carti?
Nimeni!
În schimb, Noul Testament a fost
scris între anii 50 – 98 d.Hr. (în functie de fiecare carte). Este pastrat în
25.000 de codice. Cele mai vechi (Sinaiticus, Alexandria, Vatican) au fost
scrise în jurul anului 250 d.Hr., adica mai putin de 200 ani dupa original.
Cu alte cuvinte: În ceea ce
priveste vechimea codicelor, Noul Testament este cea mai veche carte de
încredere din lume.
Dupa Sfânta Scriptura, a doua ca
veridicitate, în ceea ce priveste controlul bibliografic al cartii antice, este
Iliada lui Homer. Sunt pastrate 643 de codice. Toate scrise dupa anul 1200
d.Hr. Adica distanta dintre scrierea Iliadei si copia codicelor pastrate,
depaseste 1800 ani!
Cu alte cuvinte, codicele Noului
Testament sunt cu mult mai aproape de perioada când au fost scrise manuscrisele
originale.
Dupa toate aceste date, cineva
trebuie sa fie sau complet subiectiv ca sa conteste Sfânta Scriptura sau sa nu
aiba încredere în nimic în lume.
Marturii externe despre Sfânta
Scriptura
Exista si marturii externe despre
Sfânta Scriptura. Acestea sunt:
A. Marturiile altor scriitori
B. Descoperirile arheologice
C. Coincidente întâmplatoare sau
analogia cu alte carti.
Vom începe cu marturiile altor
scriitori antici:
A. Marturiile altor scriitori
Papia, episcop în Hierapolis din
Frigia, un discipol al lui Ioan, descrie în jurul anul 130 d.Hr., modul în care
a fost înregistrata Evanghelia lui Marcu. Subliniez ca atunci înca nu exista
„canonul” Sfintei Scripturi pe care îl avem din sec. al 4-lea si nu exista nici
motiv sa aiba loc încercarea oricarei tainuiri. Un fragment din Papia este
pastrat în cartea lui Eusebiu „Historia Ecclesiastica” III, 39.
Irineu, episcop de Lugdunum
(177-204 î.Hr.) confirma datele pe care le avem cu privire la Evangheliile dupa
Matei, dupa Marcu, dupa Luca si dupa Ioan. (Irineu, episcop de Lugdunum, III,
7)
Cu greu va gasi cineva în
registru mondial atâtea marturii externe reale despre un oarecare tratat. Si
subliniez faptul ca înca nu exista canonul Sfintei Scripturi, ca cineva sa
poata presupune ca toate acestea „sunt fabricate”.
B. Descoperirile arheologice
Joseph Free, un remarcabil
arheolog american spune: „Arheologia a confirmat nenumarate pasaje biblice care
fusesera respinse de catre critici pe motiv ca ar fi fost inexacte din punct de
vedere istoric sau s-ar fi aflat în contradictie cu fapte cunoscute”.
(Archaeology and Bible History, Wheaton III. 1969, pag. 1).
F.Bruce, un alt remarcabil
arheolog american, scrie: „Avem tot dreptul de a spune ca descoperirile
arheologice confirma Noul Testament. Astazi toate pasajele din Luca, care în
trecut erau considerate neadevarate de catre istorici, datorita marturiilor
externe ale cercetarilor arheologice, au fost pe deplin recunoscute ca fiind
adevarate si demne de încredere”. (Bruce, F.F., Archaeological Confirmation of
the New Testamente? Carl Henry, Revelation and Bible, Grand Rapids 1969, pag.
331).
A.N. Sherwin White, un cercetator
al istoriei antice, scrie: „Astazi avem atâtea elemente care ne arata ca
marturiile Noului Testament sunt adevarate, încât confirmarea istoricitatii lui
este coplesitoare. Nu avem nevoie de mai mult! Orice încercare de a respinge
istoricitatea acestei carti, chiar si în chestiuni de detaliu, trebuie sa fie
privita acum ca absurda”. (Roman Society and Roman Law in the New Testament,
Oxford 1963, se?. 189).
Burrows Millar, de la
Universitatea Yale (SUA), scrie: „O comparatie a Evangheliilor cu limba
papirusurilor din primul secol d.Hr., a fixat convingerea mea în acuratetea
transmiterii textului Noului Testament. Asemenea descoperiri (papirusurile din
sec.1), au sporit încrederea cercetatorilor în validitatea textului biblic”.
(Burrows Millar, What mean these stones, New York 1956, se?. 52).
W. Albright, cel mai de seama
arheolog biblic al lumii, scrie ca putem sa afirmam deja cu certitudine ca nu
exista absolut niciun motiv de a crede ca macar o carte din Noul Testament ar
fi fost scrisa dupa secolul 1, d.Hr. (Albright, W.F. Recent Discoveries in
Bible Landw, NewYork 1955 pag. 136)
Sir William Ramsey este indiscutabil
cel mai mare arheolog din întreaga lume din epoca sa. Despre Faptele
Apostolilor spunea cândva ca s-ar fi scris dupa anul 150 d.Hr. si nu considera
ca erau importante si demne de atentie. Dar a fost nevoit sa-si schimbe
parerea. Sapaturile din Asia Mica l-au fortat sa declare ca pâna atunci a fost
gresit, ca Faptele Apostolilor este o valoroasa carte cu informatii istorice,
ca scriitorul lor, Luca, trebuie sa fie plasat printre cei mai mari scriitori
ai lumii, ca toate informatiile furnizate sunt absolut exacte. (Ramsay,
William, The Bearing of Recent Discovery on the New Testament, London 1915,
pag. 222).
Datele au fost preluate din
cartea Mitropolitului Nicopolei Meletie: „Ce este Hristos?”
Sursa: http://www.calauzaortodoxa.ro/calauza/credibilitatea-sfintei-scripturi/
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu