Diversitatea este definită în primul
rând de nota distinctă sau diferită a lucrurilor dintr-o anumită categorie.
Ceea ce face să se distingă ceva în raport cu altceva. Diversitatea este
„caracterul sau însuşirea a ceea ce este divers („care prezintă aspecte,
trăsături variate, diferite”. Sinonime: varietate, felurime; diferit, variat,
felurit” (DEX). Cred că este foarte util pentru înţelegerea unei noţiuni,
considerarea acesteia prin raportare la noţiunile în funcţie de care se
definesc. Considerarea sinonimelor şi a
antonimelor este o cale de a defini orice noţiune. Vom încerca acest
lucru.
a.
Diversitatea şi
specificitate. Prima notă definitorie a diversităţii este specificitatea sau particularitatea. Ceea ce face diferenţa sau ceea ce face ca un
lucru să se distingă de altul sunt trăsăturile lui specifice sau particulare,
ceea ce-l particularizează în raport cu alt lucru, ceea ce este diferit,
altfel.
b.
Diversitate şi
unicitate sau alteritate. Într-un anume fel, diversitate punctează
unicitatea sau alteritatea unui lucru sau unei realităţi prin raportarea
acesteia la lucrurile sau realităţile care aparţin aceleaşi categorii.
Diversitatea este o condiţie a identităţii proprii. Dacă între două lucruri nu
există nici o diferenţă ele nu pot fi identificate separat, decât împreună. În
acest caz, se spune că nu au identitate. Identitatea este dată întotdeauna de
nota specifică, la toate nivelurile. Făptura vie o identifici prin faptul că se
mişcă (se naşte, creşte şi moare) spre deosebire de făptura care nu are viaţă
(piatra, de ex..). Pe animale le identifici între făpturile vii, prin ceea ce
le diferenţiază de plante, de exemplu. Mamiferele sunt identificate între
animale prin ceea ce le diferenţiază de celelalte, faptul că nasc pui vii şi-i
hrănesc cu laptele lor. Omul se identifică de celelalte mamifere prin ceea ce-l
diferenţiază de acestea: poziţie verticalo, gândire, limbaj articulat etc.
Bărbatul se identifică prin ceea ce are el diferit faţă de femeie. Fiecare om
este diferit de ceilalţi, este unic, de fapt. Omul este diferit în toate de
ceilalţi oameni, deşi întru toate este asemenea celorlalţi. Pentru a identifica
un om, ar trebui să-i numim nu câteva caracteristici specifice, ci pe toate,
lucru care ar fi imposibil. De aceea, singura modalitate de a identifica un om
este de a-i da un nume. Îl putem identifica Prin intermediul numelui sau prin
intermediul altor nume de referinţă pentru respectivul (ale părinţilor,
fraţilor sau prietenilor). Paradoxal identitatea
şi alteritatea şi unicitatea sunt noţiuni sinonime. Identitatea nu este
dată de ceea ce este identic, ci de ceea ce este diferit.
c.
Diversitate şi categorie (specie). A
doua notă caracteristică principală a diversităţii este apartenenţa comună la o categorie sau specie comună a lucrurilor
considerate ca diferite, considerarea lor din perspectiva unei categorii comune.
Pentru a vorbi despre diversitate trebuie să considerăm lucrurile diverse în
funcţie de un gen proxim sau de o categorie comună. Putem vorbi despre
diversitatea oamenilor, raportându-ne la categoria om. Nu putem vorbi despre diversitatea oamenilor şi a animalelor la
un loc, decât raportându-le la o categorie, evident mai largă care îi cuprinde
şi pe oameni şi celelalte animale. Putem vorbi despre diversitatea mamiferelor raportând şi pe om şi animalele la
categoria mamiferelor.
d.
Diversitate şi
identitate. În creaţie nu exist, însă, identitate absolută la nici un
nivel. La nivelul creaţiei în forma ei neprelucrată, nu putem vorbi aşadar
despre două sau mai multe lucruri absolut identice. Două frunze nu se aseamănă:
există un detaliu în care se diferenţiază. Cu atât mai puţin doi oameni. Există
întotdeauna o mulţime de detalii cu relevanţă mai mare sau mai mică pentru
identitatea fiecăruia şi pentru diversitatea omenirii. În această situaţie,
relaţia dintre diversitate şi identitate este una de exclusivitate reciprocă.
Acolo unde este identitate absolută nu poate exista diversitate, iar acolo unde
este diversitate nu poate exista identitate absolută. În lumea creată de
Dumnezeu nu există identitate absolută, ci diversitate absolută, fiecare
componentă a lumii create fiind în felul ei unică. Perspectiva are în vedere
considerarea exterioară a lucrurilor. Cred că, în ceea ce priveşte lume
moleculară, componentele organelor sau ale organismelor, este posibil să aflăm,
elemente identice. Noi avem în vedere însă făpturile în întregimea lor.
e.
Diversitate şi
asemănare. În schimb stau împreună,
în mod necesar, diversitatea şi asemănare.
Lucrurile diverse sau variate sau felurite sunt în mod necesar şi asemănătoare
într-un procent foarte mare. Asemănarea şi diversitatea sunt concepte care se
definesc reciproc: asemănare presupune diversitatea, iar diversitatea presupune
asemănarea. Asemănarea indică tocmai lipsa identităţii absolute dintre două sau
mai multe lucruri.
f.
Diversitate şi
pluralitate. O a treia notă caracteristică a diversităţii este pluralitatea sau multitudinea. Nu putem vorbi despre diversitate decât având în
vedere un număr mai mare de lucrări sau realităţi care aparţin unei categorii
unitare. Diversitatea include pluralitatea sau multitudinea. Pluralitatea sau
multitudinea este o componentă necesară a diversităţii dar nu suficientă. O
mulţime, deci o pluralitate, poate fi alcătuită din componente identice sau
diverse. Putem vorbi despre diversitate în situaţia în care lucrurile
componente ale unei mulţimi nu sunt identice sută la sută, ci au, fie şi cele
mai mici detalii care le diferenţiază.
g.
Diversitate şi
egalitate. Diversitatea sau diferenţa pare a fi o realitate necompatibilă
cu egalitatea. Egalitatea este un concept mult folosit în epoca modernă. Până
la obsesie. Se pune întrebarea dacă şi în ce termeni două lucruri, aparţinând
aceleaşi categorii, sunt egale, din moment ce sunt diferite: dacă un om scund
este egal cu unul înalt, sau unul slab cu unul puternic etc. Sigur problema
egalităţii este una foarte complexă. În principiu vorbind, diversitatea pare a
exclude egalitatea. Dacă diversitatea este o realitate absolută însemnă că şi
egalitatea este exclusă la modul absolut. Vom relua tema la paragraful privind
importanţa şi actualitatea temei, precum şi în analiza propriu-zisă a textului
paulin.
h.
Diversitate şi
ierarhie valorică. O altă problemă care apare când discutăm despre
diversitate, ca şi despre egalitate, este existenţa unei ierarhizări valorice.
Se pune întrebarea în ce măsură, din punct de vedere valori, diversitatea
presupune şi o ierarhie valorică?
i.
Diversitate şi
unitate. Aceeaşi întrebare se pune şi în cazul unităţii. Dacă şi în ce
măsură este posibilă unitatea între realităţi sau lucruri diferite. Cum pot fi
uniţi oamenii diferiţi. Funcţionează diversitatea ca un obstacol în calea
unităţii? Care sunt resorturile şi care ar fi măsura unităţii pentru lucrurile
diverse? Există şansa unităţii absolute pentru realităţile diferite prin firea
lor? Logic ar fi, şi în această situaţie, ca unitatea sa fie afectată
iremediabil de diversitate
j.
Limitele
diversităţii. Am afirmat caracterul absolut al diversităţii la nivelul
lumii create. Întrebare foarte importantă care mai trebuie pusă este dacă orice
lucru sau realitate diferită ţine de diversitatea dată a creaţiei. Logica ne
spune că nu mai putem vorbi despre diversitate atunci când avem de-a facă cu
stări de cădere de la normalitate, de pervertire sau degradare. Un om bolnav nu
reprezintă o diversitate, ci o stare de cădere de la normalitate. Problema este
extrem de importantă, în contextul în care diversitatea este invocată ca bază
pentru apologia formelor decadente de manifestare; vezi homosexualitatea, etc. În ceea ce priveşte limitele
diversităţii, aşadar, acestea se identifică cu limitele normalităţii, sau în
termeni negativi, limitele diversităţii sunt date de păcat şi de erezie,
diversitatea se termină acolo unde începe
Concluzie:
Diversitatea înseamnă punctarea particularităţilor
sau a notelor specifice care pun în evidenţă specificitatea, unicitatea sau
alteritatea unui lucru prin raportarea la lucrurile care aparţin aceleiaşi
categorii. Nu putem vorbi despre diversitate decât luând în considerare în
acelaşi timp specificitatea şi trăsăturile comune, unicitatea şi unitatea
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu