In apocriful analizat mai sus (Condamnarea lui Pilat), se
vorbeste despre Procla, sotia lui Pilat, care crezuse in Mantuitorul si careia
Dumnezeu i-a luat sufletul odata cu moartea sotului ei. Paradosis Pilati nu
lamureste insa imprejurarile in care Procla a fost adusa sa creada in puterea
divina a Mantuitorului. Explicarea acestui moment important din viata Proclei,
pus in legatura cu vita de vie, o aflam intr-un vechi text romanesc despre care
a mai fost vorba pana acum: Intrebari si raspunsuri.
Acest mozaic de legende apocrife,
tradus din limba slava, inainte de jumatatea secolului al XVII-lea, ne
povesteste ca atunci cand Pilat a purces la locul rastignirii ca sa ia ultimele
masuri, a sfatuit pe sotia sa sa nu vie acolo. Procla insa nu l-a ascultat, ci
imbracandu-se cu o "plasca" (o rochie), s-a dus pe ascuns sa
priveasca de departe, dorind mai ales sa afle daca Hristos nu este cumva din
neamul ei.
Cand ostasii L-au impuns pe
Hristos cu sulita, a tasnit sangele departe si a stropit rochia Proclei.
Aceasta, temandu-se de Pilat, a alergat acasa si s-a straduit zadarnic sa spele
sangele care se intinsese peste toata haina. Neavand incotro, se duse repede in
gradina si sapand sub un piersic isi ingropa acolo rochia. Indata rasari din
sange o vita care facu struguri, spre marea mirare a Proclei, care nu se mai
indura sa plece de acolo.
In rastimp, sosi si Pilat si
intreba roabele: "Unde este doamna?". O cautara si "aflara acolo, in vie, goala; si vazura
si struguri minunati cat nu se putea gasi intr-alt chip".
Obarsia legendei trebuie cautata
in Sfanta Scriptura. Mantuitorul Insusi, intr-o frumoasa alegorie, S-a asemuit
cu vita: "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru Mine si
Eu intru El, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face
nimic..." (Ioan 15,5). Iar in scena Cinei de taina (Matei 28,26-29),
......citatul din sf scrip........
Legenda apocrifa a Proclei este
aceea pe care d. Al. Rosetti, in studiul sau despre colinele religioase la
romani (Analele Academiei Romane, mem. sect. lit. s. II, t. XL, 1920, p.48), o
banuia ca prototip al ciclului de colinde despre grau, vin si mir, dar care nu
se cunostea inca pana acum in literatura scrisa. Legenda a avut intr-adevar
resfrangere in traditiile, in arta si in literatura orala a poporului.
Iata, de pilda, cateva credinte
populare in care via este pusa in legatura cu sangele ce a curs din coasta
Domnului Hristos:
"Poama (strugurele) s-a
facut din sangele Domnului Hristos, cand L-au rastignit pe Cruce; din sangele
ce a curs, a crescut via" (Botosani)... "Poama, daca vei lucra 7 ani
un pogon de vie, fara sa sudui niciodata in ea, cum e via: ca te zgarie, te
tai, dar sa nu zici nimica, atunci Dumnezeu iti iarta pacatele, te duci drept
la cer. Daca-i sangele Domnului Hristos!" (Ion David, Botosani). Voronca,
Datinele si credintele poporului roman, I, 1903, p. 901.
Poate tot de aici vine si
credinta ca "spre anul nou, cand se deschide ceriul, toate apele se prefac
in vin" (ibidem, p. 900).
Credinta ca „din sangele Domnului
Hristos, cand L-au rastignit pe Cruce” a iesit vita de vie cu strugurii a fost
ilustrata si in iconografie. Intr-o frumoasa icoana zugravita pe sticla, in
Transilvania, in vremurile noastre chiar, gasita in satul Drăguş (judeţul
Făgăraş) în o mulţime de exemplare şi păstrată acum în Muzeul seminarului de
sociologie, etica si politica al Facultatii de Litere din Bucuresti (sub
directia prof. D. Gusti), ni se infatiseaza Mantuitorul, cu Crucea la spate. Din
coastele Lui cresc coarde de viţă, încărcate de ciorchini de struguri.
Aceste scene iconografice,
inspirate in parte si din legenda Proclei, ne lumineaza si sensul mai adanc al
unui ciclu intreg de colinde care au ca tema cearta pentru intaietate intre
floarea graului, floarea mirului si floarea vinului.
Sursa: N. Cartojan, Cartile
populare in literatura romaneasca, Vol II - Epoca influentei grecesti, Editura
Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1974, p. 113-116
Procla, sotia lui Pilat si vita de vie
In apocriful analizat mai sus, se vorbeste despre Procla, sotia lui Pilat, care crezuse in Mantuitorul si careia Dumnezeu i-a luat sufletul odata cu moartea sotului ei. Paradosis Pilati nu lamureste insa imprejurarile in care Procla a fost adusa sa creada in puterea divina a Mantuitorului. Explicarea acestui moment important din viata Proclei, pus in legatura cu vita de vie, o aflam intr-un vechi text romanesc despre care a mai fost vorba pana...
Condamnarea lui Pontiu Pilat de catre Cesarul Romei
Mai veche decat apocriful precedent este scrisoarea lui Pilat catre Tiberiu (sau Claudiu), Cesarul Romei, care ni s-a pastrat sau incorporata in versiunea latina a Evangheliei lui Nicodim, sau adaugata la sfarsit, in versiunea greceasca, sau independent de Evanghelia lui Nicodim, ca un opuscul de sine statator. De scrisoarea lui Pilat catre Cesarul din Roma prin care-l vesteste de condamnarea Mantuitorului in urma staruintelor norodului...
Sentinta lui Pilat din Pont
Este un apocrif relativ modern, poate de aceea nu si-a gasit loc in culegerile de scrieri apocrife editate de Fabricius, Tischendorf, Thilo. Chiar in titlu se spune ca a fost descoperita - in unele versiuni - in 1400, in altele, in 1580. Gaster n-o cunoaste in literatura romaneasca decat din textul modern, tiparit la un loc cu Minunile sfantului Sisoe. Asupra originalului, el face urmatoarea presupunere: "In literatura romaneasca pretinde...
Disputa lui Iisus cu Satana
Aceasta legenda se pastreaza in Biblioteca Academiei Romane in codicele nr. 130, f.93. manuscriptul de origine ardeleneasca a fost daruit Academiei de V. Mangra in 1895 si dateaza din sec. XVIII. Legenda, care este o copie dupa un text mai vechi poarta titlul: "Invataturi can(d) s-au pricinuitu S[tanacu Dumnezeu". Punctul de plecare al acestei legende apocrife este un fragment din Evanghelia lui Matei (cap.4, 1-12), care povesteste ca, dupa...
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu