* Când aveţi un necaz, o ispită, o supărare sufletească, economică,
trupească, fie că-i boală, fie ispită sau orice alt rău, îngenuncheaţi şi
rugaţi-vă să se facă voia lui Dumnezeu şi nu a voastră… Domnul, Care a îngăduit
ispita, îi dă totodată omului şi mijlocul prin care să o depăşească.
* În orice ispită am cădea, dacă nu îngenunchem, dacă nu ridicăm mâinile şi nu
vărsăm lacrimi de implorare, ispita nu se îndepărtează… Ajutorul îl vom lua de
la Hristos numai prin rugăciune.
* Dacă suntem nepăsători şi trândavi în înfruntarea ispitelor, acestea se
întăresc, devin mai ameninţătoare, şi păcatul devine mai primejdios.
* Rugăciunile pe care le facem cu căldură, de bunăvoie, cu durere şi lacrimi
vor fi ascultate.
* E cu neputinţă ca Dumnezeu să-l lase să piară pe omul pocăinţei şi al
rugăciunii; e imposibil.
* Ceea ce vrea Hristos de la noi e să înţelegem păcătoşenia noastră, să avem
cunoaştere de sine, să cerem iertare şi să-L iubim sincer. Această iubire o
cere Dumnezeu de la om, că altfel îl iubim pe diavol şi ne ducem în iad.
* Dumnezeu nu va nesocoti rugăciunea smerită în duhul adevărului, ci se va
îngriji şi o va răsplăti. Când rugăciunea noastră este smerită, când este
însoţită de faptele iubirii şi milosteniei, Dumnezeu o va asculta şi va
răspunde.
* Prin ispitele de folos trebuie să trecem ca să ne mântuim, dar să ne rugăm la
Dumnezeu să nu ne lase să trecem prin cele fără de folos şi primejdioase.
Sursa: Despre credinta si mantuire, Efrem Athonitul
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu