Pentru
motive confesionale Bisericile Ortodoxe n-au acceptat evidenţele ştiinţifice,
considerând îndreptarea calendarului o „disimulată unealtă a propagandei
catolice“. Din acest motiv ele au continuat să folosească pe mai departe
calendarul iulian care a fost denumit în limbaj uzual „calendarul pe stil vechi“ în opoziţie cu cel îndreptat, gregorian
numit „calendarul pe stil nou“.
Motiv de
adâncire a diferenţelor confesionale, chestiunea calendarului a început să
creeze serioase probleme ţărilor care, deşi majoritar ortodoxe, au adoptat noul
calendar: Bulgaria şi fosta U.R.S.S. în 1918, România şi Serbia 1919 şi Grecia
1923. Din această cauză Bisericile Ortodoxe au fost nevoite să reflecteze
asupra noii situaţii şi să ia anumite măsuri de corectare, mai ales datorită
faptului că decalajul ajunsese la 13 zile.
La Congresul
Interortodox ţinut la Constantinopol în anul 1923 s-a luat hotărârea ca şi
ţările Bisericile Ortodoxe să îndrepteze calendarul, acesta nefiind o chestiune
de ordin doctrinar. Totodată s-a pus la punct un sistem de calcul care asigura
stabilitatea calendarului pe o perioadă mult mai mare (44.0000 de ani, faţă de
3.400 de ani cf. Calendarului gregorian.[1]).
Din motive de tact pastoral s-a luat hotărârea ca fiecare Biserică naţională să
introducă noul calendar atunci când consideră de cuviinţă.
Până acum au
acceptat calendarul îndreptat:
Patriarhia Ecumenică
Biserica Greciei;
Biserica Ortodoxă din Albaniei;
Arhiepiscopia Ciprului;
Biserica Ortodoxă din Polonia;
Patriarhia Antiohiei;
Patriarhia Alexandriei;
Biserica Ortodoxă din Cehia şi Slovacia;
Biserica Ortodoxă din Finlanda;
Biserica Ortodoxă din Bulgaria;
Biserica Ortodoxă Română.
Până acum nu au acceptat noul calendar, rămânând „pe stil vechi“:
Patriarhia Ierusalimului;
Bisericile din fostele ţări U.R.S.S. (Rusia, Ukraina, Bielorusia
etc.);
Biserica Sîrbă;
Muntele Athos.
Pentru a nu părea că se crează o ruptură în sânul bisericilor
Ortodoxe, ca o concesie făcută celor „tari
la cerbice“, Bisericile care au adoptat noul calendar au hotărât să
abordeze pe mai departe un calendar mixt: sărbătorile cu dată fixă se vor
prăznui „pe stil nou“ iar cele cu dată schimbătoare după „pe stil vechi“. Deşi nenumăratele întruniri pregătitoare a
Marelui şi Sfântului Sinod Ortodox au discutat problema calendarului de mai
multe ori, nu s-a putu lua nici o nouă hotărâre. Din această cauză, în problema
calendarului creştinătatea rămâne pe mai departe divizată în trei grupe: a)
care au adoptat calendarul nou; b) care au rămas la vechiul calendar; c) care
au adoptat un calendar mixt.
[1] Noul
sistem de calcul prevedea ca dintre anii seculari bisecţi să rămână aşa doar
cei care împărţiţi la 9 dau un rezultata cu rest de 2 sau 4.
Sursa: Liturgica, Prof. Vanca Dumitru
Sursa: Liturgica, Prof. Vanca Dumitru
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu