Putem spune ca din aceleasi motive ca si fumatul. Cei care se drogheaza savarsesc urmatoarele pacate:
1. Pacatul sinuciderii, pentru ca asa cum am vazut, rapid, consumatorii de droguri isi distrug sanatatea lor pogorandu-se in iad de vii daca mor in acest pacat, fara sa se pocaiasca si sa se opreasca de la acest pacat. Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare, te introduce in lumea falsei bucurii, dupa care te arunca cu brutalitate in cumplitele chinuri ale iadului, afectand atat sufletul, cat si trupul. Efectele drogului sunt stari false de fericire; desarte si trecatoare ca toate placerile lumii acesteia. Sunt stari viclene si periculoase create de diavoli, cu multa minutiozitate. Inselatoria merge pana acolo incat una dintre substantele deosebit de periculoase, heroina, se numeste chiar "pudra ingerilor". Se poate numi si asa, dar a ingerilor negri, a diavolilor. Ei sunt atat de vicleni, incat pana la un punct, ofera stari asemanatoare cu cele pe care le da rugaciunea. Ii ofera consumatorului de droguri, posibilitatea de a ajunge intr-un rai fals, dupa care victima se prabuseste in adancul intunericului. Aici il asteapta stari cumplite de depresie, anxietate, confuzie, delir, asociate cu dureri fizice greu de suportat, dupa cum am vazut la efectele drogurilor. Modalitatea de a iesi din acest iad? Inca o doza! Si inca una! Pana cand organismul cedeaza si sufletul se pierde pentru totdeauna in cazul in care moartea vine in urma unei supradoze.
2. Pacatul risipei banilor dati de Dumnezeu, pe ceva nefolositor nici pentru trup, nici pentru suflet: ”Pentru ce folositi argintii vostri pentru un lucru care nu va hraneste si castigul muncii voastre pentru ceva ce nu va satura" (Isaia 55;2).
3. Pacatul profanarii trupului, in care locuieste Duhul lui Dumnezeu si care devine prin aceasta patima salas al diavolului: ”Nu stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templu lui Dumnezeu care sunteti voi "(1 Corinteni 3;15-17). In fiecare dintre noi exista un loc care nu poate sta niciodata gol: ori este plin de Duhul Sfant impreuna cu ingerul cel bun, ori este plin de pacate impreuna cu diavolii lor, pacatele alungand pe Duhul Sfant. Trupul unui toxicoman ajunge o epava infioratoare. Trupul acela pe care Dumnezeu l-a dat pentru a fi "templu al Duhului Sfant", devine batjocura diavolului. Am vazut mai sus ce efecte dezastruoase au drogurile asupra sanatatii trupurilor noastre.
Impresia ca drogul il salveaza pe toxicoman este o mare inselare, o batjocura a duhurilor necurate. Pentru a scapa cu adevarat de acest cosmar, toxicomanului ii trebuie multa vointa si stapanire de sine, dar si mult ajutor si intelegere din partea celor apropiati. Intoarcerea unui toxicoman inseamna foarte mult, este ca si cum ai reda viata unui om. Un toxicoman scos din ghearele iadului se naste a doua oara. Din punct de vedere spiritual, toxicomania poate fi considerata un fel de posedare de duhuri necurate. In perioada de sevraj, consumatorii de droguri capata infatisari diabolice, devin fiare, au manifestari uneori identice cu cele ale demonizatilor. In momentele acelea, in ei nu mai exista nici un gram de dumnezeire. Nu au mila, nu au dragoste, nu au jena, iar de rabdare nici nu poate fi vorba. Atunci au un singur scop: obtinerea de bani pentru procurarea drogurilor, chiar daca ar fi sa calce toate poruncile lui Dumnezeu. Daca nu fac rost de bani prin violenta, cuprinsi de durerile fizice si psihice, se gandesc la sinucidere sau chiar multi dintre toxicomani, apeleaza la aceasta metoda considerata de ei scapare de aceste chinuri. In general, toxicomanii, in perioada de sevraj, nu mai au sentimente. Lovesc fara mila chiar in oamenii care au facut sacrificii pentru a-i ajuta intr-o anumita perioada a vietii. Sunt marginalizati si de neinteles tocmai din cauza comportamentului lor. Multora dintre noi le e greu sa-i accepte ca pe niste oameni bolnavi. Ei sunt considerati oameni de nimic, oameni pe care nu te poti baza niciodata. Sunt acceptati de anumite grupuri din mila, din obligatie sau din interes, dar totdeauna planeaza suspiciuni asupra lor. Simtind aceste lucruri, toxicomanii, in loc sa lupte, cedeaza, intorcandu-se in mijlocul vechilor "prieteni", hotarati la inceput sa nu mai consume droguri.
Rugaciunea iti ofera adevarata bucurie si stabilitate, adevarata putere. Efectele rugaciunii vor fi totdeauna purificatoare. Aici exista starea de fericire adevarata. Nu drogurile aduc fericirea! La capatul rugaciunii nu vom intalni niciodata stres, panica si depresie. Aici ne asteapta credinta, nadejdea si dragostea.... Toxicomanii care au incercat si varianta rugaciunii s-au regasit, si-au eliberat sufletul si au calcat in picioare arvuna data iadului prin consumul de ierburi ale diavolului. Tot ei au spus: "drogul este o minciuna, rugaciunea este adevar". Prin rugaciune curata chiar si durerile fizice dispar, chiar si bolile se vindeca. De ce? Pentru ca "cele ce sunt cu neputinta la oameni, la Dumnezeu sunt cu putinta ".
In rugaciune fiind, sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu. Diavolul ne da uneori o siguranta de sine foarte mare, mai mare ca nadejdea in Dumnezeu. Mai ales la inceput, cand un consumator de droguri se hotaraste sa puna punct acestui lucru, intalnirea cu vechii prieteni poate fi foarte periculoasa (puteti citi in acest sens o poveste cutremuratoare scrisa de cineva pe forumul acestui site ; apare acolo cu titlul "Droguri, moarte iad, sa fie asa?"). Focul "poftei" de droguri se aprinde oricum, pentru ca diavolul te santajeaza cu ceea ce te are la mana. Dar daca te mai arunci si in mijlocul flacarilor, atunci sigur te arzi. Unii dintre toxicomani spun: "ma voi intoarce si ii voi convinge sa se lase!". Si asta e viclenia diavolului, caci este asa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur: "Viclenia diavolului consta in aceea ca isi ascunde capcanele". Cel ce a parasit un anume pacat mai simte dulceata inselatoare a desfatarii. Este de ajuns exemplul personal. Prezenta in mijlocul lor este un pericol pentru sufletul abia purificat. Aceasta este o capcana pe care unii o ignora, uitand ca una din sursele prin care ne vin ispitele este lumea, semenii nostri pacatosi. Mirajul inselator al falsului rai il acapareaza pe toxicomanul abia spovedit, iar diavolului nu-i trebuie mult sa-i sopteasca: "mai fa-o odata". Apoi te spovedesti si te lasi". Recaderea il poate intoarce pe drumul pierzaniei, facandu-l sa rupa legatura cu duhovnicul si sa uite de rugaciune. Tocmai de aceea sfatul duhovnicului trebuie sa fie: "Ocoliti locurile si oamenii care ar putea fi prilej de ispita!"
Recomand si aceste doua articole:
SHARE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu